Cele mai recente:
Cântec trist

Cântec trist

  Când am trecut pe lângă tine, Tu priveai un cais. Ce frumos făceai caisul privindu-l! Cu ochii în pământ am trecut pe lângă tine. Când am trecut pe lângă tine, Tu mângâiai u ...

Evadarea (4)

Evadarea (4)

CONTINUARE DIN PARTEA A TREIA Într-un ocol pentru înțărcat pui de drac i-aș închide eu pe câțiva profesori de aici. În primul rând pe Anghel–Berbecul. Îi zicem așa deoarece are păr ...

Evadarea (3)

Evadarea (3)

  Continuare din partea a doua Am ieșit în curte și ne-am așezat pe o bancă. Atunci au venit mai mulți copii la mine și m-au întrebat cum mă cheamă și ce am bun de-acasă, hale ...

Evadarea (2)

Evadarea (2)

Continuare din partea 1 În față era o portiță de fier cu sârmă-ochiuri, toată ruginită. Avea zăvorul pus pe dinăuntru. Am așteptat puțin, parcă trebuia să vină cineva să deschidă. ...

Evadarea (1)

Evadarea (1)

De un an de zile mă tot chitesc să fug de aici. De câte ori am încercat, am dat greș. Dar până la urmă tot o tulesc eu, nu se poate altfel! N-o să fac și clasa a treia la cămin. Ac ...

Cântec profan

Cântec profan

Tu te făceai din ce în ce mai frumoasă în noaptea aceea de dragoste plină, visele striveau colivia de oase și o umpleau cu o altă lumină. Eu mă făceam din ce în ce mai subțire, flu ...

Răzvan Constantinescu provoacă (R)umori

Răzvan Constantinescu provoacă (R)umori

  (Text prezentat la lansarea cărții în București) Doctorul ieșean Răzvan Constantinescu scrie de ani de zile pe Facebook, cu o râvnă devastatoare. Dar până de curând n-a știu ...

http://www.viorelilisoi.ro/cele-mai-frumoase-reportaje/


Ciobanul român în Europa

Baciul ungurean, Emil Şandor, şi cel moldovean, Costel Bondrea, mări, se vorbiră, ei se sfătuiră ca să omoare păstoritul tradiţional. Și au ridicat în Munţii Harghitei cea mai modernă stână din România. Stâna cea nouă pare nelalocul ei în sălbăticia Muntelui Şâştina-Bărăsău. Seamănă mai degrabă cu o cabană turistică de lux. Exact aşa li s-a […]

Continuare ...

iunie 13, 2017

Un sat românesc s-a mutat în Italia

Corodul e un punct undeva între Tecuci și Târgu Bujor. N-ai crede că te afli într-un sat românesc dacă, dis-de-dimineață, nu s-ar auzi guițatul porcilor și hărmălaia gâștelor. Mai degrabă seamănă cu un sat italian: case mari și arătoase, unele – adevărate palate, mașini scumpe, cu numere de Padova, săteni îmbrăcați bine, ieșiți la plimbare […]

Continuare ...

mai 25, 2017

Pușcăriașul de serviciu

Ion Dumitru e un țăran din comuna Pogana, județul Vaslui. A fost condamnat și închis în locul fratelui său. De două ori. Pentru că seamănă. Și pentru că Justiția. Gheorghe Dumitru, fratele mai mare, își face veacul prin Semlac, o comună de frontieră din Arad. Când mai face câte o trăsnaie penală, poliția îl saltă […]

Continuare ...

aprilie 12, 2017

Cel mai iubit poet din Botoşani

Cum am putut să uit? Astăzi e ziua poetului Constantin Bojescu. Împlinește 68 de ani. Ticuță, cum îi spun prietenii, spulberă clişeul clasic al poetului galben de foame şi veşnic răscolit, pe sub sălcii, de melancolii fecunde. Cu o generoasă pereche de fălci, înalt până la chelia impozantă, tot timpul pus la patru ace şi […]

Continuare ...

martie 24, 2017

Dreptul la propria imagine

Ani de zile nu mi-am bătut capul cu dreptul la imagine: cum pot să mi-l apăr și cum să nu-l încalc pe al altora. Lucrurile erau simple: făceai o poză și o publicai. Până când un cioban mi-a atras atenția asupra acestui drept fundamental. Eram pe muntele Șăștina-Bărăsău, din Harghita, mă documentam pentru un reportaj […]

Continuare ...

martie 18, 2017

Eminescu la borcan

Americanii au pus pe bancnote chipurile celor mai străluciți președinți ai lor și imaginile unor monumente naționale, simboluri ale democrației. Românii, născuți poeți (și frați cu codrul, deci fratricizi), sunt mai subțiri: când plătesc prazul la piață răsfoiesc de fapt o enciclopedie ilustrată a culturii române. O enciclopedie de buzunar, cum ar veni. Noi, neavând […]

Continuare ...

ianuarie 15, 2017

Cum să enervezi un polițist

Veneam cu bicicleta la vale pe Copou, pe la miezul nopții. Vâjjj! Șase kilometri de coborâre continuă, de la pădurea Breazu la Fundație. Nici nu trebuie să mai pedalezi. Bicicleta, iapă nărăvașă, se adapă cu gravitație și înfulecă asfalt. Câteva denivelări, doar cîteva, le scuipă printre dinți. Trebuie să o strunești din când în când. […]

Continuare ...

iulie 29, 2014

„Momente și spițe” la Iași

Bicicleta Leta a fost în Palas Mall, la Iași! Postul local de televiziune Tele M a surprins momentul într-o știre șchioapă. (VIDEO) „In cadrul targului de carte Librex, jurnalistul a prezentat publicului rubrica sa de reportaje video si a impartasit momente din experienta de teren dobandita in peste 20 de ani de activitate publicistica. Viorel […]

Continuare ...

martie 18, 2014

Fasoliada – Momente și spițe (55)

Anul ăsta a fost o fasole cuminte. De Ziua Națională, în parcul Crângași. A stat aproape o oră în cazan, până să fie împărțită poporului, și n-a zis nimic. Tristă fasole, trist popor. N-a scos o răsuflare pe sub capac,  nu i s-au simțit în jur în jur căldura și mirosul. A stat singură, departe […]

Continuare ...

februarie 05, 2013

Evadarea (4)

CONTINUARE DIN PARTEA A TREIA Într-un ocol pentru înțărcat pui de drac i-aș închide eu pe câțiva profesori de aici. În primul rând pe Anghel–Berbecul. Îi zicem așa deoarece are părul creț ca un berbec. Și fața turtită ca o plăcintă. El m-a luat de ureche și m-a dus așa, pe sus, de la poartă […]

Continuare ...

august 09, 2017

Evadarea (3)

  Continuare din partea a doua Am ieșit în curte și ne-am așezat pe o bancă. Atunci au venit mai mulți copii la mine și m-au întrebat cum mă cheamă și ce am bun de-acasă, haleală. Erau băieți de la cămin, veniseră cu rândul, ținându-se de mână, să mănânce. Era ora mesei. Tovarășa care i-a […]

Continuare ...

iulie 31, 2017

Evadarea (2)

Continuare din partea 1 În față era o portiță de fier cu sârmă-ochiuri, toată ruginită. Avea zăvorul pus pe dinăuntru. Am așteptat puțin, parcă trebuia să vină cineva să deschidă. Că așa faci dacă e închisă poarta: aștepți, nu dai buzna. Și aștepți. Și dacă nu vine nimeni, tot aștepți. Sau strigi la poartă. Mama […]

Continuare ...

iulie 26, 2017

Cântec trist

  Când am trecut pe lângă tine, Tu priveai un cais. Ce frumos făceai caisul privindu-l! Cu ochii în pământ am trecut pe lângă tine. Când am trecut pe lângă tine, Tu mângâiai un cais. Cum înfrunzeai caisul mângâindu-l! Cu ochii spre cais am trecut pe lângă tine. Când am trecut pe lângă tine, Tu […]

Continuare ...

august 13, 2017

Cântec profan

Tu te făceai din ce în ce mai frumoasă în noaptea aceea de dragoste plină, visele striveau colivia de oase și o umpleau cu o altă lumină. Eu mă făceam din ce în ce mai subțire, fluture închis într-o amforă, când noaptea cobora gâfâind peste fire cu bezna pe beznă călcând. Noi ne făceam în […]

Continuare ...

iulie 21, 2017

Întâlnire

Deodată am simțit luna împungându-mă cu degetul în coaste. Atunci am știut că trebuie să vii. Însă numai umbra ta a venit, mult mai târziu, pe sub copacii mirați, prin aerul obosit de miresme. Lipa-lipa, am auzit umbra ta plecând și trăgând după sine ca-ntr-o plasă de pescar ochii mei văzători de minune. Tăcerea umbla […]

Continuare ...

iulie 10, 2017

Toate poeziile mele într-o carte

E gata să apară cartea mea de poezii, unica, în care am adunat tot ce am scris până acum, mai exact tot ce a rămas din ce am scris. Pentru că mi-am ars la un moment dat toate poeziile și toată proza, într-un moment de derută identitară; apoi am spus că de fapt am ars […]

Continuare ...

decembrie 09, 2016

Hărțuire textuală: Doctorul Răzvan Constantinescu a ciupit o liră!

În toamna anului trecut eram la Iași. Singur, bolnav, apăsat de griji și de 155 de kilograme. Urma să fac o operație de urgență, o micșorare de stomac. Trebuia să slăbesc mult și repede, căci inima nu mai făcea față la atâta animal de om: fusese proiectată pentru jumătate din cât eram. Aveam programare la […]

Continuare ...

noiembrie 18, 2016

Sonetul cafelei

Cafeaua mi-a rămas singurul viciu ­‒ nu tu femei, tutun sau băutură ‒, iar lipsa ei devine un supliciu și se răsfrânge grav în scriitură.   Să bei cafea nu-i moft, ci e cultură, deci nu ar fi vreun mare beneficiu, dar când, scriind, nu-i simt aroma-n gură, încep să urlu, plâng ca la ospiciu. […]

Continuare ...

noiembrie 10, 2016

Tot ce scriu vine din suflet

Aceste rânduri/gânduri, unele chiar frumoase, au fost provocate de întrebări transmise în scris de Simona Alexandrescu Oprița. Am răspuns tot în scris. Interviul ar fi trebuit să apară într-un ziar românesc din Canada (în pregătirea lansării din Montreal a volumului „Cele mai frumoase reportaje”). Întrucât lansarea a fost anulată, nici interviul nu a mai fost […]

Continuare ...

iunie 21, 2017

Premianții fără premii

Pentru ediția cu numărul 127 a campaniei „Premianții fără premii” vă propunem să întâlnim o personalitate complexă. Este vorba despre Viorel Ilișoi, jurnalist, scriitor, blogger, cusurgiu, un om iritat și iritabil din cauza mojiciilor pe care le întâlnește uneori, dar și un om care se topește pe picioare în fața frumosului pe care-l caută și […]

Continuare ...

aprilie 26, 2017

Şi pe noi cui ne laşi, băi maestre? (Panoul de onoare 17)

De Costel Crângan Tocmai ce-am citit o ştire tristă. Nu, din fericire n-a murit nimeni, dar este ca şi cum ar fi murit, căci ştirea asta, în esenţa ei, seamănă cu un fel de necrolog al unei profesii. Jurnalistul Viorel Ilişoi, coleg de breaslă (şi fost o vreme chiar coleg de redacţie*), unul dintre cei […]

Continuare ...

ianuarie 20, 2016
Test
La vremea aceea

Scroll to top