Cele mai recente:
Prietenul meu, senatorul

Prietenul meu, senatorul

Prietenul meu Dan Lungu, ce surpriză!, candidează pentru Senat. Am pus afișele lui electorale pe Facebook și pe site-ul meu. Vântul indignării a ridicat părul în capul prietenilor ...

Cum am luat prima șpagă

Cum am luat prima șpagă

Îmi amintesc cum am luat prima șpagă. În primăvara lui 1990, la puţin timp de la debutul în presă. Am fost precoce. Eram în Botoșani și scriam la singura gazetă oarecum liberă, „At ...

Oina moare, dar nu se predă

Oina moare, dar nu se predă

Orice om vrednic trebuie să învețe mai întâi a juca oina. Fără aceasta nu-i bun de nimic și nu face două parale.  Mihail Sadoveanu   Un campion, doi campioni, trei campioni. C ...

Un sat se pregătește să moară

Un sat se pregătește să moară

La numai 30 de kilometri de Focșani, capitala provinciei europene Vrancea, te prăbușești în timp, un hău de secole, când ajungi în satul Piscul Reghiului. De lumină electrică și de ...

Jurnal gălățean

Jurnal gălățean

Cu o zi înainte ca Elena Udrea să se plîngă fiindcă nu are apă caldă decît de două ori pe zi în arest, Viorel Ilişoi a scris, în libertate, cu un singur deget, articolul în care po ...

Coșmarul unui ziarist oarecare

Coșmarul unui ziarist oarecare

În timp ce ziaristul își rodea liniștit covrigul în tramvai, mergând spre redacție, vatmanul se ridică de la manetă și, dând ușor din aripi, pluti pe deasupra tuturor călătorilor p ...

Hărțuire textuală: Doctorul Răzvan Constantinescu a ciupit o liră!

Hărțuire textuală: Doctorul Răzvan Constantinescu a ciupit o liră!

În toamna anului trecut eram la Iași. Singur, bolnav, apăsat de griji și de 155 de kilograme. Urma să fac o operație de urgență, o micșorare de stomac. Trebuia să slăbesc mult și r ...

https://www.facebook.com/notes/dan-lungu/pentru-revitalizarea-cultural%C4%83-a-ia%C8%99ului/10154527653141628


Cum am luat prima șpagă

Îmi amintesc cum am luat prima șpagă. În primăvara lui 1990, la puţin timp de la debutul în presă. Am fost precoce. Eram în Botoșani și scriam la singura gazetă oarecum liberă, „Atitudinea“ – un „ziar săptămânal“, cum se autoprezenta în primul număr, o foiţă îndrăzneaţă editată la început nu se știe de cine, mai […]

Continuare ...

noiembrie 30, 2016

Oina moare, dar nu se predă

Orice om vrednic trebuie să învețe mai întâi a juca oina. Fără aceasta nu-i bun de nimic și nu face două parale.  Mihail Sadoveanu   Un campion, doi campioni, trei campioni. Cât ai da pe gât un țoi de rachiu de sfeclă, trei campioni naționali la oină intră în barul de lângă primăria comunei Vorona […]

Continuare ...

noiembrie 28, 2016

Un sat se pregătește să moară

La numai 30 de kilometri de Focșani, capitala provinciei europene Vrancea, te prăbușești în timp, un hău de secole, când ajungi în satul Piscul Reghiului. De lumină electrică și de asfalt nu s-a pomenit pe-aici, iar oamenii nici nu știu toți cine este președintele țării. Un telefon mobil fără semnal este cel mai înalt semn al […]

Continuare ...

noiembrie 25, 2016

Niște țațe

(Țațelor mele dragi) Nu știu unde se duc cuvintele când mor. Nu știu ce le face să se desprindă din vorbirea noastră ca frunzele de copac. Alunecă în uitare, apoi în dicționarele de arhaisme și mor. Putrezește înțelesul în ele. La un moment dat, când sunt răscolite din colbul scrierilor vechi, nu mai știu decât […]

Continuare ...

noiembrie 15, 2016

Limbajul politic

Vecina mea nu înțelegea limbajul politic. Mă tot întreba: „Dacă Băsescu a spus că Ponta a dat o lovitură de stat, de ce a mai rămas Ponta liber? Din două, una: ori a dat-o, ori n-a dat-o. Ori Băsescu n-a zis ce-a zis. Dar de zis, a zis, că l-am auzit eu. Sau «lovitură de […]

Continuare ...

noiembrie 03, 2016

Tristă poveste a geniului la români

Îmi mărturisesc cu umilință ignoranța: știam, vag, că Grigore T. Popa a fost un savant în domeniul medicinii, unul destul de important, de vreme ce Universitatea de Medicină și Farmacie din Iași îi poartă numele. Dar n-am trecut pe lângă atâtea spitale din București al căror nume nu îmi spune nimic? Aș fi putut măcar […]

Continuare ...

noiembrie 02, 2016

Cum să enervezi un polițist

Veneam cu bicicleta la vale pe Copou, pe la miezul nopții. Vâjjj! Șase kilometri de coborâre continuă, de la pădurea Breazu la Fundație. Nici nu trebuie să mai pedalezi. Bicicleta, iapă nărăvașă, se adapă cu gravitație și înfulecă asfalt. Câteva denivelări, doar cîteva, le scuipă printre dinți. Trebuie să o strunești din când în când. […]

Continuare ...

iulie 29, 2014

„Momente și spițe” la Iași

Bicicleta Leta a fost în Palas Mall, la Iași! Postul local de televiziune Tele M a surprins momentul într-o știre șchioapă. (VIDEO) „In cadrul targului de carte Librex, jurnalistul a prezentat publicului rubrica sa de reportaje video si a impartasit momente din experienta de teren dobandita in peste 20 de ani de activitate publicistica. Viorel […]

Continuare ...

martie 18, 2014

Fasoliada – Momente și spițe (55)

Anul ăsta a fost o fasole cuminte. De Ziua Națională, în parcul Crângași. A stat aproape o oră în cazan, până să fie împărțită poporului, și n-a zis nimic. Tristă fasole, trist popor. N-a scos o răsuflare pe sub capac,  nu i s-au simțit în jur în jur căldura și mirosul. A stat singură, departe […]

Continuare ...

februarie 05, 2013

Coșmarul unui ziarist oarecare

În timp ce ziaristul își rodea liniștit covrigul în tramvai, mergând spre redacție, vatmanul se ridică de la manetă și, dând ușor din aripi, pluti pe deasupra tuturor călătorilor până la el, la coada tramvaiului. Coborî lin și îi făcu un benghi în frunte, cu degetul înmuiat în cerneală tipografică. Nu era un benghi obișnuit, […]

Continuare ...

noiembrie 22, 2016

Scandal în bibliotecă

Fără un motiv anume, într-o zi au început să-mi dispară cărțile din bibliotecă. Nu le fura nimeni, că nu prea vine lumea pe la mine, ci dispăreau pur și simpu, nu le mai găseam la locul lor în raft. Clasicii stăteau cuminți unde-i puneam, dar contemporanii dispăreau și-i găseam mereu în altă parte. Se foiau […]

Continuare ...

octombrie 22, 2016

Academicianul din debara

Doamna Agurița, fostă femeie de serviciu la universitatea din frumosul nostru oraș, ține acasă, în debara, un academician din care nu lipsesc decât degetele de la picioare. Nu există nicio îndoială că academicianul doamnei Agurița este unul autentic, provenit de la universitatea noastră, autorul unei opere voluminoase, binecunoscut orașului, țării și chiar pe plan internațional, […]

Continuare ...

octombrie 04, 2016

Femei căzând din cer

Femei în blugi, cu cizmele înalte, Răsar pe rând din trunchiuri de copac Apoi încep pe trotuar să salte Ușor pe tocul cizmelor de lac.   Nu-s multe, însă nu poți să le numeri Orbit de strălucirea de vinil A genților lucioase de pe umeri Purtate insolent și inutil.   Din arcul coapsei, când li […]

Continuare ...

martie 08, 2016

Clepsidră

Cum s-au dus, cum s-au dus anii… Ca apa au trecut printre noi și ne-au ros ca pe pietre, aproape nimic n-a mai rămas din trupurile noastre superbe. Poate dacă te țineam strâns în brațe, nu mai treceau. (20 iulie 2015, în tren)

Continuare ...

iulie 20, 2015

Epoca plagiatului

Astăzi am scris o poezie. Cuvintele au venit nu ştiu cum din înaltul cerului şi s-au aşezat singure pe hârtie Cum nu le-aş fi putut rândui eu. Şi nici altul. Ici-colo pe câte unul l-am mai cioplit la rădăcină cu ascuţişul gândului până s-a făcut mai frumos şi numai bun de citit în curgerea dulce […]

Continuare ...

noiembrie 03, 2014

Hărțuire textuală: Doctorul Răzvan Constantinescu a ciupit o liră!

În toamna anului trecut eram la Iași. Singur, bolnav, apăsat de griji și de 155 de kilograme. Urma să fac o operație de urgență, o micșorare de stomac. Trebuia să slăbesc mult și repede, căci inima nu mai făcea față la atâta animal de om: fusese proiectată pentru jumătate din cât eram. Aveam programare la […]

Continuare ...

noiembrie 18, 2016

Sonetul cafelei

Cafeaua mi-a rămas singurul viciu ­‒ nu tu femei, tutun sau băutură ‒, iar lipsa ei devine un supliciu și se răsfrânge grav în scriitură.   Să bei cafea nu-i moft, ci e cultură, deci nu ar fi vreun mare beneficiu, dar când, scriind, nu-i simt aroma-n gură, încep să urlu, plâng ca la ospiciu. […]

Continuare ...

noiembrie 10, 2016

Scurtă compunere după o cârjă dată

Și pogorându-Se El printre oameni ai dracului din cetatea păstorului Bucur, cel din vechime, întâlni un olog care o frigea pe la Universitate milogindu-se pentru un sfanț. „Crezi în Mine, sărmane?“ îl întrebă El. „Dar tu cine plm te crezi și ce te fute grija?“ îi răspunse nevolnicul cu insolență vulgară. Auzind El aceste cuvinte, […]

Continuare ...

octombrie 21, 2016

Şi pe noi cui ne laşi, băi maestre? (Panoul de onoare 17)

De Costel Crângan Tocmai ce-am citit o ştire tristă. Nu, din fericire n-a murit nimeni, dar este ca şi cum ar fi murit, căci ştirea asta, în esenţa ei, seamănă cu un fel de necrolog al unei profesii. Jurnalistul Viorel Ilişoi, coleg de breaslă (şi fost o vreme chiar coleg de redacţie*), unul dintre cei […]

Continuare ...

ianuarie 20, 2016

„Ce naiba am scris eu la Iași?” (Panoul de onoare 16)

­       Maria Adriana Popa  ‒ Viorel Ilișoi, ai ales să petreci jumătate de an prin arhive și biblioteci pentru a reconstitui povestea poetului Mihai Codreanu. Ce te-a determinat să-i dedici atâta timp? Viorel Ilișoi ‒ Trebuia să scriu un reportaj de câteva pagini. Părea simplu. Dar nu existau cărți despre Mihai Codreanu. N-aveam informația adunată […]

Continuare ...

noiembrie 04, 2014

Simplul har al povestitorului – Panoul de onoare (15)

De Alex Savitescu Un oraș fără cimitir nu are niciun fel de istorie. Este un conglomerat de blocuri frumoase, proaspăt construite și dotate cu toate utilitățile necesare, dar căruia îi lipsește suflul trecutului. Metafora asta superbă apare într-un film rusesc de artă. Mi-am amintit de ea recent, când am cunoscut un om căruia îi găsești […]

Continuare ...

septembrie 19, 2014
Test
La vremea aceea

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.
Scroll to top