Cele mai recente:
Un reporter subiectiv

Un reporter subiectiv

Erau niște puștani, vreo douăzeci, claie peste grămadă într-o celulă de la Penitenciarul pentru Minori și Tineret din Tichilești, cimitir al tinereții lor. Se loveau cu coatele ca ...

O revoluție mică, ultracentrală

O revoluție mică, ultracentrală

NOTĂ: Acum 5 ani guvernul Boc cădea în urma unor proteste de stradă. Am fost acolo. Am scris acest text. Timp de câteva zile România a fost un vulcan. Apoi Băsescu a turnat cuburi ...

Prin tufișurile Dunării

Prin tufișurile Dunării

Am plecat spre Orșova, în toamna lui 2007, să scriu un reportaj pentru „Cotidianul“. Cristian Cioacă ‒ șoferul Cristian Cioacă, nu elodicidul ‒, stelist fanatic, m-a ținut de la Bu ...

Eminescu-i Dumnezău

Eminescu-i Dumnezău

  Viorel ILIŞOI (V.I.) ‒ Într-unul din volumele dumneavoastră am găsit aceste versuri: „Eminescu-i Dumnezău/ Iar eu mi-s profetul său“. Să lămurim postura aceasta sacră a lui ...

Eminescu la borcan

Eminescu la borcan

Americanii au pus pe bancnote chipurile celor mai străluciți președinți ai lor și imaginile unor monumente naționale, simboluri ale democrației. Românii, născuți poeți (și frați cu ...

Celebrul anonim

Celebrul anonim

  Căutând o carte anume la un anticariat de pe strada Lăpușneanu, din Iași, dintre cărțile întinse direct pe asfalt mi-a sărit în ochi una: „Peripețiile bravului soldat Švejk“ ...

Oraș european, căutăm locuitori

Oraș european, căutăm locuitori

Doctorul Mircea Moroșan, primarul Huedinului, numără febril populația orașului și tot îi dă cu minus. Adică sub 10.000 de locuitori, ceea ce este egal cu o catastrofă pentru orașul ...


O revoluție mică, ultracentrală

NOTĂ: Acum 5 ani guvernul Boc cădea în urma unor proteste de stradă. Am fost acolo. Am scris acest text. Timp de câteva zile România a fost un vulcan. Apoi Băsescu a turnat cuburi de gheață în crater și totul s-a fâsâit cu un guvern impotent, MRU. Dar revoluția a mai continuat mult timp după […]

Continuare ...

ianuarie 18, 2017

Oraș european, căutăm locuitori

Doctorul Mircea Moroșan, primarul Huedinului, numără febril populația orașului și tot îi dă cu minus. Adică sub 10.000 de locuitori, ceea ce este egal cu o catastrofă pentru orașul fără altă avere decât aerul curat și drumul european E 60 care-l taie pe mijloc. Dacă nu face repede rost de restul de locuitori, până la […]

Continuare ...

ianuarie 05, 2017

Îngerii chilugi de la Oncologie

  Mii de copii din România suferă de cancer. Cei mai mulți nici nu știu ce au. Nici nu li se spune. Trăiesc mai mult prin spitale. Acolo cresc, acolo învață. Acolo, uneori, mor.   Pavilionul copiilor bolnavi de cancer din Institutul Oncologic „Al. Trestioreanu“, din București, e greu de găsit în fortăreața de la […]

Continuare ...

decembrie 12, 2016

Eminescu la borcan

Americanii au pus pe bancnote chipurile celor mai străluciți președinți ai lor și imaginile unor monumente naționale, simboluri ale democrației. Românii, născuți poeți (și frați cu codrul, deci fratricizi), sunt mai subțiri: când plătesc prazul la piață răsfoiesc de fapt o enciclopedie ilustrată a culturii române. O enciclopedie de buzunar, cum ar veni. Noi, neavând […]

Continuare ...

ianuarie 15, 2017

Celebrul anonim

  Căutând o carte anume la un anticariat de pe strada Lăpușneanu, din Iași, dintre cărțile întinse direct pe asfalt mi-a sărit în ochi una: „Peripețiile bravului soldat Švejk“. Ediția din 1983. O știam bine. Era exact ediția citită prima oară, primul meu Švejk, înfulecat pe nerăsuflate în două-trei zile chiulite de la școală tocmai […]

Continuare ...

ianuarie 10, 2017

Cum am devenit ziarist

O monedă de 5 lei a determinat întâlnirea mea cu scrisul-la-gazetă. Era o monedă comunistă, de aluminiu, din aia care îţi înnegrea degetele. În 22 decembrie 1989 băteam pietrele prin Botoșani. Eram şomer după un an de învăţământ şi câteva luni de încărcat vagoane la siloz; șomer fără acte, cum era pe atunci, când oficial […]

Continuare ...

decembrie 26, 2016

Cum să enervezi un polițist

Veneam cu bicicleta la vale pe Copou, pe la miezul nopții. Vâjjj! Șase kilometri de coborâre continuă, de la pădurea Breazu la Fundație. Nici nu trebuie să mai pedalezi. Bicicleta, iapă nărăvașă, se adapă cu gravitație și înfulecă asfalt. Câteva denivelări, doar cîteva, le scuipă printre dinți. Trebuie să o strunești din când în când. […]

Continuare ...

iulie 29, 2014

„Momente și spițe” la Iași

Bicicleta Leta a fost în Palas Mall, la Iași! Postul local de televiziune Tele M a surprins momentul într-o știre șchioapă. (VIDEO) „In cadrul targului de carte Librex, jurnalistul a prezentat publicului rubrica sa de reportaje video si a impartasit momente din experienta de teren dobandita in peste 20 de ani de activitate publicistica. Viorel […]

Continuare ...

martie 18, 2014

Fasoliada – Momente și spițe (55)

Anul ăsta a fost o fasole cuminte. De Ziua Națională, în parcul Crângași. A stat aproape o oră în cazan, până să fie împărțită poporului, și n-a zis nimic. Tristă fasole, trist popor. N-a scos o răsuflare pe sub capac,  nu i s-au simțit în jur în jur căldura și mirosul. A stat singură, departe […]

Continuare ...

februarie 05, 2013

Un reporter subiectiv

Erau niște puștani, vreo douăzeci, claie peste grămadă într-o celulă de la Penitenciarul pentru Minori și Tineret din Tichilești, cimitir al tinereții lor. Se loveau cu coatele ca să-și facă loc mai în față, în raza camerei video. ‒ Nenea, nenea, vreau și eu! Răsăreau ca niște lupi de pe după paturile suprapuse și se […]

Continuare ...

ianuarie 19, 2017

Prin tufișurile Dunării

Am plecat spre Orșova, în toamna lui 2007, să scriu un reportaj pentru „Cotidianul“. Cristian Cioacă ‒ șoferul Cristian Cioacă, nu elodicidul ‒, stelist fanatic, m-a ținut de la București până la Orșova numai în manele, îmi vâjâia capul de Salam și Vijelie. Și Guță. Mult Guță. Era supărat că pierduse Steaua un meci important, […]

Continuare ...

ianuarie 18, 2017

Șunca din seif

(Fragment din povestirea „Cântarea României, defăimarea Occidentului”) Am luat masa, mai mult pe sub masă, și acum ar trebui să ne urnim ușurel spre centru, către un muzeu, o expoziție ceva… Dar, nu știu cum, slana parcă ne-a tăiat avântul cultural. Ne e mai bine să lenevim sub umbrelă, să pălăvrăgim. – Titus, e a […]

Continuare ...

decembrie 14, 2016

Elegie

Trăim într-o maternă și fără de ferestre Temniță caldă unde, dacă visăm, ne doare. Prin carcera îngustă zburdăm fără căpestre; tot evadând, ajungem în altă închisoare. Jur-împrejurul nostru un zid cât lumea este și-un aer amniotic de mlaștini planetare. De-a lungul și de-a latul câmpiilor celeste vânăm mistreți cu pielea de umbră, fiecare, incerți ca […]

Continuare ...

decembrie 18, 2016

Femei căzând din cer

Femei în blugi, cu cizmele înalte, Răsar pe rând din trunchiuri de copac Apoi încep pe trotuar să salte Ușor pe tocul cizmelor de lac.   Nu-s multe, însă nu poți să le numeri Orbit de strălucirea de vinil A genților lucioase de pe umeri Purtate insolent și inutil.   Din arcul coapsei, când li […]

Continuare ...

martie 08, 2016

Clepsidră

Cum s-au dus, cum s-au dus anii… Ca apa au trecut printre noi și ne-au ros ca pe pietre, aproape nimic n-a mai rămas din trupurile noastre superbe. Poate dacă te țineam strâns în brațe, nu mai treceau. (20 iulie 2015, în tren)

Continuare ...

iulie 20, 2015

Toate poeziile mele într-o carte

E gata să apară cartea mea de poezii, unica, în care am adunat tot ce am scris până acum, mai exact tot ce a rămas din ce am scris. Pentru că mi-am ars la un moment dat toate poeziile și toată proza, într-un moment de derută identitară; apoi am spus că de fapt am ars […]

Continuare ...

decembrie 09, 2016

Hărțuire textuală: Doctorul Răzvan Constantinescu a ciupit o liră!

În toamna anului trecut eram la Iași. Singur, bolnav, apăsat de griji și de 155 de kilograme. Urma să fac o operație de urgență, o micșorare de stomac. Trebuia să slăbesc mult și repede, căci inima nu mai făcea față la atâta animal de om: fusese proiectată pentru jumătate din cât eram. Aveam programare la […]

Continuare ...

noiembrie 18, 2016

Sonetul cafelei

Cafeaua mi-a rămas singurul viciu ­‒ nu tu femei, tutun sau băutură ‒, iar lipsa ei devine un supliciu și se răsfrânge grav în scriitură.   Să bei cafea nu-i moft, ci e cultură, deci nu ar fi vreun mare beneficiu, dar când, scriind, nu-i simt aroma-n gură, încep să urlu, plâng ca la ospiciu. […]

Continuare ...

noiembrie 10, 2016

Şi pe noi cui ne laşi, băi maestre? (Panoul de onoare 17)

De Costel Crângan Tocmai ce-am citit o ştire tristă. Nu, din fericire n-a murit nimeni, dar este ca şi cum ar fi murit, căci ştirea asta, în esenţa ei, seamănă cu un fel de necrolog al unei profesii. Jurnalistul Viorel Ilişoi, coleg de breaslă (şi fost o vreme chiar coleg de redacţie*), unul dintre cei […]

Continuare ...

ianuarie 20, 2016

„Ce naiba am scris eu la Iași?” (Panoul de onoare 16)

­       Maria Adriana Popa  ‒ Viorel Ilișoi, ai ales să petreci jumătate de an prin arhive și biblioteci pentru a reconstitui povestea poetului Mihai Codreanu. Ce te-a determinat să-i dedici atâta timp? Viorel Ilișoi ‒ Trebuia să scriu un reportaj de câteva pagini. Părea simplu. Dar nu existau cărți despre Mihai Codreanu. N-aveam informația adunată […]

Continuare ...

noiembrie 04, 2014

Simplul har al povestitorului – Panoul de onoare (15)

De Alex Savitescu Un oraș fără cimitir nu are niciun fel de istorie. Este un conglomerat de blocuri frumoase, proaspăt construite și dotate cu toate utilitățile necesare, dar căruia îi lipsește suflul trecutului. Metafora asta superbă apare într-un film rusesc de artă. Mi-am amintit de ea recent, când am cunoscut un om căruia îi găsești […]

Continuare ...

septembrie 19, 2014
Test
La vremea aceea

Scroll to top