Cele mai recente:
Răzvan Constantinescu provoacă (R)umori

Răzvan Constantinescu provoacă (R)umori

  (Text prezentat la lansarea cărții în București) Doctorul ieșean Răzvan Constantinescu scrie de ani de zile pe Facebook, cu o râvnă devastatoare. Dar până de curând n-a știu ...

Întâlnire

Întâlnire

Deodată am simțit luna împungându-mă cu degetul în coaste. Atunci am știut că trebuie să vii. Însă numai umbra ta a venit, mult mai târziu, pe sub copacii mirați, prin aerul obosit ...

Peste toate apele lumii

Peste toate apele lumii

Nimic, nimic cu adevărat important nu am învățat în viața asta. Nimic. Mi-am irosit copilăria învățând să mă joc. Și când am învățat în sfârșit, eram deja un băiat mare, zvâcnet în ...

Apus la Baskatong

Apus la Baskatong

Pescăruș în oglindă, cuțit de argint căzut deodată din soare în apa tăiată adânc pe obraz, înfige lumina amiezii în iaz – Iubito, ce amiază ciudată! E timpul răscopt, scrâșnește os ...

Tot ce scriu vine din suflet

Tot ce scriu vine din suflet

Aceste rânduri/gânduri, unele chiar frumoase, au fost provocate de întrebări transmise în scris de Simona Alexandrescu Oprița. Am răspuns tot în scris. Interviul ar fi trebuit să a ...

Ciobanul român în Europa

Ciobanul român în Europa

Baciul ungurean, Emil Şandor, şi cel moldovean, Costel Bondrea, mări, se vorbiră, ei se sfătuiră ca să omoare păstoritul tradiţional. Și au ridicat în Munţii Harghitei cea mai mode ...

Cu tilinca în Montreal

Cu tilinca în Montreal

Claudiu Olaru, arhitect român din Montreal, m-a vizitat aici, în Laval, ca să ne cunoaștem și să îi dau o carte. Mă așteptam să fie o întâlnire scurtă, la ceas de seară: salut-salu ...

http://www.viorelilisoi.ro/cele-mai-frumoase-reportaje/


Ciobanul român în Europa

Baciul ungurean, Emil Şandor, şi cel moldovean, Costel Bondrea, mări, se vorbiră, ei se sfătuiră ca să omoare păstoritul tradiţional. Și au ridicat în Munţii Harghitei cea mai modernă stână din România. Stâna cea nouă pare nelalocul ei în sălbăticia Muntelui Şâştina-Bărăsău. Seamănă mai degrabă cu o cabană turistică de lux. Exact aşa li s-a […]

Continuare ...

iunie 13, 2017

Un sat românesc s-a mutat în Italia

Corodul e un punct undeva între Tecuci și Târgu Bujor. N-ai crede că te afli într-un sat românesc dacă, dis-de-dimineață, nu s-ar auzi guițatul porcilor și hărmălaia gâștelor. Mai degrabă seamănă cu un sat italian: case mari și arătoase, unele – adevărate palate, mașini scumpe, cu numere de Padova, săteni îmbrăcați bine, ieșiți la plimbare […]

Continuare ...

mai 25, 2017

Pușcăriașul de serviciu

Ion Dumitru e un țăran din comuna Pogana, județul Vaslui. A fost condamnat și închis în locul fratelui său. De două ori. Pentru că seamănă. Și pentru că Justiția. Gheorghe Dumitru, fratele mai mare, își face veacul prin Semlac, o comună de frontieră din Arad. Când mai face câte o trăsnaie penală, poliția îl saltă […]

Continuare ...

aprilie 12, 2017

Cel mai iubit poet din Botoşani

Cum am putut să uit? Astăzi e ziua poetului Constantin Bojescu. Împlinește 68 de ani. Ticuță, cum îi spun prietenii, spulberă clişeul clasic al poetului galben de foame şi veşnic răscolit, pe sub sălcii, de melancolii fecunde. Cu o generoasă pereche de fălci, înalt până la chelia impozantă, tot timpul pus la patru ace şi […]

Continuare ...

martie 24, 2017

Dreptul la propria imagine

Ani de zile nu mi-am bătut capul cu dreptul la imagine: cum pot să mi-l apăr și cum să nu-l încalc pe al altora. Lucrurile erau simple: făceai o poză și o publicai. Până când un cioban mi-a atras atenția asupra acestui drept fundamental. Eram pe muntele Șăștina-Bărăsău, din Harghita, mă documentam pentru un reportaj […]

Continuare ...

martie 18, 2017

Eminescu la borcan

Americanii au pus pe bancnote chipurile celor mai străluciți președinți ai lor și imaginile unor monumente naționale, simboluri ale democrației. Românii, născuți poeți (și frați cu codrul, deci fratricizi), sunt mai subțiri: când plătesc prazul la piață răsfoiesc de fapt o enciclopedie ilustrată a culturii române. O enciclopedie de buzunar, cum ar veni. Noi, neavând […]

Continuare ...

ianuarie 15, 2017

Cum să enervezi un polițist

Veneam cu bicicleta la vale pe Copou, pe la miezul nopții. Vâjjj! Șase kilometri de coborâre continuă, de la pădurea Breazu la Fundație. Nici nu trebuie să mai pedalezi. Bicicleta, iapă nărăvașă, se adapă cu gravitație și înfulecă asfalt. Câteva denivelări, doar cîteva, le scuipă printre dinți. Trebuie să o strunești din când în când. […]

Continuare ...

iulie 29, 2014

„Momente și spițe” la Iași

Bicicleta Leta a fost în Palas Mall, la Iași! Postul local de televiziune Tele M a surprins momentul într-o știre șchioapă. (VIDEO) „In cadrul targului de carte Librex, jurnalistul a prezentat publicului rubrica sa de reportaje video si a impartasit momente din experienta de teren dobandita in peste 20 de ani de activitate publicistica. Viorel […]

Continuare ...

martie 18, 2014

Fasoliada – Momente și spițe (55)

Anul ăsta a fost o fasole cuminte. De Ziua Națională, în parcul Crângași. A stat aproape o oră în cazan, până să fie împărțită poporului, și n-a zis nimic. Tristă fasole, trist popor. N-a scos o răsuflare pe sub capac,  nu i s-au simțit în jur în jur căldura și mirosul. A stat singură, departe […]

Continuare ...

februarie 05, 2013

Arta de a nu scrie un roman

Nu bănuiam ce mă așteaptă când mi-a venit ideea să scriu un roman despre ziariști. Fiind despre ziariști, urma să fie publicat în ziar, capitol cu capitol, pe măsură ce îl scriam. Credeam că scriind zilnic și mult, ca un ziarist adevărat, îl voi termina în două-trei luni. Dar n-a fost așa. Mă simțeam plin […]

Continuare ...

aprilie 06, 2017

Elixirul tinereții

În ziua aceea tătuța m-a trezit cu noaptea în cap. Am auzit clampa, țac-țac, scârțâitul ușii, apoi pașii lui pe podeaua de lut. M-a atins ușor pe frunte cu palma lui uscată și aspră ca scoarța de copac. ‒ Ia scoală, nepoate. Hai că avem oleacă de trebușoară. ‒ Hăăă? E noaptea! Ce trebușoară? ‒ […]

Continuare ...

februarie 07, 2017

Un reporter subiectiv

Erau niște puștani, vreo douăzeci, claie peste grămadă într-o celulă de la Penitenciarul pentru Minori și Tineret din Tichilești, cimitir al tinereții lor. Se loveau cu coatele ca să-și facă loc mai în față, în raza camerei video. ‒ Nenea, nenea, vreau și eu! Răsăreau ca niște lupi de pe după paturile suprapuse și se […]

Continuare ...

ianuarie 19, 2017

Întâlnire

Deodată am simțit luna împungându-mă cu degetul în coaste. Atunci am știut că trebuie să vii. Însă numai umbra ta a venit, mult mai târziu, pe sub copacii mirați, prin aerul obosit de miresme. Lipa-lipa, am auzit umbra ta plecând și trăgând după sine ca-ntr-o plasă de pescar ochii mei văzători de minune. Tăcerea umbla […]

Continuare ...

iulie 10, 2017

Peste toate apele lumii

Nimic, nimic cu adevărat important nu am învățat în viața asta. Nimic. Mi-am irosit copilăria învățând să mă joc. Și când am învățat în sfârșit, eram deja un băiat mare, zvâcnet închis într-un trup, și am început să iubesc ca și cum m-aș fi jucat. Râzând am iubit. Iar când am învățat în sfârșit să […]

Continuare ...

iunie 29, 2017

Apus la Baskatong

Pescăruș în oglindă, cuțit de argint căzut deodată din soare în apa tăiată adânc pe obraz, înfige lumina amiezii în iaz – Iubito, ce amiază ciudată! E timpul răscopt, scrâșnește osia lumii, uscată; lumina-i o coajă pe cer, solzii peștilor dizolvați iau formă, deasupra, de nori. Zei transparenți se topesc. Și, mirați, ard ochii lor […]

Continuare ...

iunie 22, 2017

Toate poeziile mele într-o carte

E gata să apară cartea mea de poezii, unica, în care am adunat tot ce am scris până acum, mai exact tot ce a rămas din ce am scris. Pentru că mi-am ars la un moment dat toate poeziile și toată proza, într-un moment de derută identitară; apoi am spus că de fapt am ars […]

Continuare ...

decembrie 09, 2016

Hărțuire textuală: Doctorul Răzvan Constantinescu a ciupit o liră!

În toamna anului trecut eram la Iași. Singur, bolnav, apăsat de griji și de 155 de kilograme. Urma să fac o operație de urgență, o micșorare de stomac. Trebuia să slăbesc mult și repede, căci inima nu mai făcea față la atâta animal de om: fusese proiectată pentru jumătate din cât eram. Aveam programare la […]

Continuare ...

noiembrie 18, 2016

Sonetul cafelei

Cafeaua mi-a rămas singurul viciu ­‒ nu tu femei, tutun sau băutură ‒, iar lipsa ei devine un supliciu și se răsfrânge grav în scriitură.   Să bei cafea nu-i moft, ci e cultură, deci nu ar fi vreun mare beneficiu, dar când, scriind, nu-i simt aroma-n gură, încep să urlu, plâng ca la ospiciu. […]

Continuare ...

noiembrie 10, 2016

Tot ce scriu vine din suflet

Aceste rânduri/gânduri, unele chiar frumoase, au fost provocate de întrebări transmise în scris de Simona Alexandrescu Oprița. Am răspuns tot în scris. Interviul ar fi trebuit să apară într-un ziar românesc din Canada (în pregătirea lansării din Montreal a volumului „Cele mai frumoase reportaje”). Întrucât lansarea a fost anulată, nici interviul nu a mai fost […]

Continuare ...

iunie 21, 2017

Premianții fără premii

Pentru ediția cu numărul 127 a campaniei „Premianții fără premii” vă propunem să întâlnim o personalitate complexă. Este vorba despre Viorel Ilișoi, jurnalist, scriitor, blogger, cusurgiu, un om iritat și iritabil din cauza mojiciilor pe care le întâlnește uneori, dar și un om care se topește pe picioare în fața frumosului pe care-l caută și […]

Continuare ...

aprilie 26, 2017

Şi pe noi cui ne laşi, băi maestre? (Panoul de onoare 17)

De Costel Crângan Tocmai ce-am citit o ştire tristă. Nu, din fericire n-a murit nimeni, dar este ca şi cum ar fi murit, căci ştirea asta, în esenţa ei, seamănă cu un fel de necrolog al unei profesii. Jurnalistul Viorel Ilişoi, coleg de breaslă (şi fost o vreme chiar coleg de redacţie*), unul dintre cei […]

Continuare ...

ianuarie 20, 2016
Test
La vremea aceea

Scroll to top