Cele mai recente:
Premianții fără premii

Premianții fără premii

Pentru ediția cu numărul 127 a campaniei „Premianții fără premii” vă propunem să întâlnim o personalitate complexă. Este vorba despre Viorel Ilișoi, jurnalist, scriitor, blogger, c ...

Europa regelui Marcel

Europa regelui Marcel

Regele Marcel cutreieră Europa într-un TIR cât parterul unui bloc. E rege doar la volan, în regatul lui strâmt, de tablă. În rest, e pălmaș pe moșia de asfalt a transportatorilor. ...

„Cele mai frumoase reportaje” se lansează la Deva

„Cele mai frumoase reportaje” se lansează la Deva

Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva în parteneriat cu Campania „Premianții fără premii” organizează în ziua de 29 aprilie 2017, ora 1600, la Sala de Lectură a Bib ...

Pușcăriașul de serviciu

Pușcăriașul de serviciu

Ion Dumitru e un țăran din comuna Pogana, județul Vaslui. A fost condamnat și închis în locul fratelui său. De două ori. Pentru că seamănă. Și pentru că Justiția. Gheorghe Dumitru, ...

Arta de a nu scrie un roman

Arta de a nu scrie un roman

Nu bănuiam ce mă așteaptă când mi-a venit ideea să scriu un roman despre ziariști. Fiind despre ziariști, urma să fie publicat în ziar, capitol cu capitol, pe măsură ce îl scriam. ...

Dușmănia dintre jurnaliști și limba română

Dușmănia dintre jurnaliști și limba română

Zilele  trecute, Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) a amendat dur postul Antena 3 pentru folosirea incorectă a limbii române (suna cam așa: „...în afara normelor admise de ...

Cel mai iubit poet din Botoşani

Cel mai iubit poet din Botoşani

https://www.youtube.com/watch?v=I9WoqZCsask Cum am putut să uit? Astăzi e ziua poetului Constantin Bojescu. Împlinește 68 de ani. Ticuță, cum îi spun prietenii, spulberă clişeul cl ...

http://www.viorelilisoi.ro/cele-mai-frumoase-reportaje/


Pușcăriașul de serviciu

Ion Dumitru e un țăran din comuna Pogana, județul Vaslui. A fost condamnat și închis în locul fratelui său. De două ori. Pentru că seamănă. Și pentru că Justiția. Gheorghe Dumitru, fratele mai mare, își face veacul prin Semlac, o comună de frontieră din Arad. Când mai face câte o trăsnaie penală, poliția îl saltă […]

Continuare ...

aprilie 12, 2017

Imposibilul amor dintre frate și soră

O tragică poveste de iubire petrecută demult, în veac, cutremură și astăzi: doi soți s-au sinucis, nu mult după căsătorie, când au aflat că de fapt sunt frate și soră. Monumentul funerar cunoscut sub numele de „Frații îndrăgostiți”, din cimitirul Bellu, este de multă vreme loc de pelerinaj pentru îndrăgostiții din București. De o sută […]

Continuare ...

martie 23, 2017

Cum să ratezi un reportaj

Mi s-a întâmplat să scriu câteva reportaje bune, pe altele cu pasta uscată în pix, iar pe unele să nu le scriu deloc. Acestea din urmă poartă în ele iluzia că ar fi fost poate cele mai reușite, dacă dintr-un motiv sau altul nu le-aș fi ratat.   Cea mai mustăcioasă femeie Era cât pe […]

Continuare ...

ianuarie 30, 2017

Cel mai iubit poet din Botoşani

Cum am putut să uit? Astăzi e ziua poetului Constantin Bojescu. Împlinește 68 de ani. Ticuță, cum îi spun prietenii, spulberă clişeul clasic al poetului galben de foame şi veşnic răscolit, pe sub sălcii, de melancolii fecunde. Cu o generoasă pereche de fălci, înalt până la chelia impozantă, tot timpul pus la patru ace şi […]

Continuare ...

martie 24, 2017

Dreptul la propria imagine

Ani de zile nu mi-am bătut capul cu dreptul la imagine: cum pot să mi-l apăr și cum să nu-l încalc pe al altora. Lucrurile erau simple: făceai o poză și o publicai. Până când un cioban mi-a atras atenția asupra acestui drept fundamental. Eram pe muntele Șăștina-Bărăsău, din Harghita, mă documentam pentru un reportaj […]

Continuare ...

martie 18, 2017

Eminescu la borcan

Americanii au pus pe bancnote chipurile celor mai străluciți președinți ai lor și imaginile unor monumente naționale, simboluri ale democrației. Românii, născuți poeți (și frați cu codrul, deci fratricizi), sunt mai subțiri: când plătesc prazul la piață răsfoiesc de fapt o enciclopedie ilustrată a culturii române. O enciclopedie de buzunar, cum ar veni. Noi, neavând […]

Continuare ...

ianuarie 15, 2017

Cum să enervezi un polițist

Veneam cu bicicleta la vale pe Copou, pe la miezul nopții. Vâjjj! Șase kilometri de coborâre continuă, de la pădurea Breazu la Fundație. Nici nu trebuie să mai pedalezi. Bicicleta, iapă nărăvașă, se adapă cu gravitație și înfulecă asfalt. Câteva denivelări, doar cîteva, le scuipă printre dinți. Trebuie să o strunești din când în când. […]

Continuare ...

iulie 29, 2014

„Momente și spițe” la Iași

Bicicleta Leta a fost în Palas Mall, la Iași! Postul local de televiziune Tele M a surprins momentul într-o știre șchioapă. (VIDEO) „In cadrul targului de carte Librex, jurnalistul a prezentat publicului rubrica sa de reportaje video si a impartasit momente din experienta de teren dobandita in peste 20 de ani de activitate publicistica. Viorel […]

Continuare ...

martie 18, 2014

Fasoliada – Momente și spițe (55)

Anul ăsta a fost o fasole cuminte. De Ziua Națională, în parcul Crângași. A stat aproape o oră în cazan, până să fie împărțită poporului, și n-a zis nimic. Tristă fasole, trist popor. N-a scos o răsuflare pe sub capac,  nu i s-au simțit în jur în jur căldura și mirosul. A stat singură, departe […]

Continuare ...

februarie 05, 2013

Arta de a nu scrie un roman

Nu bănuiam ce mă așteaptă când mi-a venit ideea să scriu un roman despre ziariști. Fiind despre ziariști, urma să fie publicat în ziar, capitol cu capitol, pe măsură ce îl scriam. Credeam că scriind zilnic și mult, ca un ziarist adevărat, îl voi termina în două-trei luni. Dar n-a fost așa. Mă simțeam plin […]

Continuare ...

aprilie 06, 2017

Elixirul tinereții

În ziua aceea tătuța m-a trezit cu noaptea în cap. Am auzit clampa, țac-țac, scârțâitul ușii, apoi pașii lui pe podeaua de lut. M-a atins ușor pe frunte cu palma lui uscată și aspră ca scoarța de copac. ‒ Ia scoală, nepoate. Hai că avem oleacă de trebușoară. ‒ Hăăă? E noaptea! Ce trebușoară? ‒ […]

Continuare ...

februarie 07, 2017

Un reporter subiectiv

Erau niște puștani, vreo douăzeci, claie peste grămadă într-o celulă de la Penitenciarul pentru Minori și Tineret din Tichilești, cimitir al tinereții lor. Se loveau cu coatele ca să-și facă loc mai în față, în raza camerei video. ‒ Nenea, nenea, vreau și eu! Răsăreau ca niște lupi de pe după paturile suprapuse și se […]

Continuare ...

ianuarie 19, 2017

Rugă

Trupul mi-l acoperă cu părul tău cel negru ca neadevărul: ochii mei întunecați să vadă strălucirea neagră din zăpadă, nobila, îndoliata spumă din șuvoiul laptelui de mumă, tremurul ciudat al indecisei bezne din petalele narcisei. Trupul învelește-mi-l cu părul tău cel negru ca neadevărul ca-ntr-un giulgiu negru de mătase. Întunericul să-mi intre-n oase ‒ sângele […]

Continuare ...

martie 22, 2017

Tricouri moca

Cei de la ultimul etaj ies la geam, fac frumos cu mâna și le aruncă tricouri celor de jos. Aerul e plin de fantome, oamenii respiră poliester. Adolescenții cu tricouri moca merg cu ochii închiși pe marginea acoperișurilor, cad unul după altul și se strivesc de asfalt. Unii plutesc o vreme printre blocuri – „Uite, mamă, […]

Continuare ...

februarie 17, 2017

O amintire cu Nichita Stănescu

Îți amintești, Dorel Andrieș, cârciuma aia, Pufoaica Ruptă i se spunea în oraș, unde noi beam otrava numită Trocadero, un fel de lichior făcut din cremă de ghete și sodă caustică? Așa gust avea și așa ne lăsa după o beție: negri și arși, descompuși, numai cu suflarea tinereții în noi. Fugeam de la ore, […]

Continuare ...

februarie 10, 2017

Toate poeziile mele într-o carte

E gata să apară cartea mea de poezii, unica, în care am adunat tot ce am scris până acum, mai exact tot ce a rămas din ce am scris. Pentru că mi-am ars la un moment dat toate poeziile și toată proza, într-un moment de derută identitară; apoi am spus că de fapt am ars […]

Continuare ...

decembrie 09, 2016

Hărțuire textuală: Doctorul Răzvan Constantinescu a ciupit o liră!

În toamna anului trecut eram la Iași. Singur, bolnav, apăsat de griji și de 155 de kilograme. Urma să fac o operație de urgență, o micșorare de stomac. Trebuia să slăbesc mult și repede, căci inima nu mai făcea față la atâta animal de om: fusese proiectată pentru jumătate din cât eram. Aveam programare la […]

Continuare ...

noiembrie 18, 2016

Sonetul cafelei

Cafeaua mi-a rămas singurul viciu ­‒ nu tu femei, tutun sau băutură ‒, iar lipsa ei devine un supliciu și se răsfrânge grav în scriitură.   Să bei cafea nu-i moft, ci e cultură, deci nu ar fi vreun mare beneficiu, dar când, scriind, nu-i simt aroma-n gură, încep să urlu, plâng ca la ospiciu. […]

Continuare ...

noiembrie 10, 2016

Premianții fără premii

Pentru ediția cu numărul 127 a campaniei „Premianții fără premii” vă propunem să întâlnim o personalitate complexă. Este vorba despre Viorel Ilișoi, jurnalist, scriitor, blogger, cusurgiu, un om iritat și iritabil din cauza mojiciilor pe care le întâlnește uneori, dar și un om care se topește pe picioare în fața frumosului pe care-l caută și […]

Continuare ...

aprilie 26, 2017

Şi pe noi cui ne laşi, băi maestre? (Panoul de onoare 17)

De Costel Crângan Tocmai ce-am citit o ştire tristă. Nu, din fericire n-a murit nimeni, dar este ca şi cum ar fi murit, căci ştirea asta, în esenţa ei, seamănă cu un fel de necrolog al unei profesii. Jurnalistul Viorel Ilişoi, coleg de breaslă (şi fost o vreme chiar coleg de redacţie*), unul dintre cei […]

Continuare ...

ianuarie 20, 2016

„Ce naiba am scris eu la Iași?” (Panoul de onoare 16)

­       Maria Adriana Popa  ‒ Viorel Ilișoi, ai ales să petreci jumătate de an prin arhive și biblioteci pentru a reconstitui povestea poetului Mihai Codreanu. Ce te-a determinat să-i dedici atâta timp? Viorel Ilișoi ‒ Trebuia să scriu un reportaj de câteva pagini. Părea simplu. Dar nu existau cărți despre Mihai Codreanu. N-aveam informația adunată […]

Continuare ...

noiembrie 04, 2014
Test
La vremea aceea

Scroll to top