You Are Here: Home » Articles posted by Viorel Ilișoi
Viorel Ilișoi

Number of Entries : 428

Prima zi de școală

Fotografie de la panoul de onoare al casei de copii, din clasa a șasea. Bibliotecara Violeta Ailenei a găsit-o printre hârtiile de la secretariat și a păstrat-o, mi-a trimis-o după 25 de ani, când m-a dibuit pe Internet. (Foto: Alfons Sava) Urâtă zi! Mă duc la școală, mamă,cu două mere acre în ghiozdan,cu bube la genunchi, de pe maidan,și-n piept cu zece inimi ce te cheamă. Nu mă mai rupe, mamă, de la tine, ...

Read more

Recviem pentru Andra Elena

După ce am venit de la înmormântarea nepoatei mele Andra Elena, am căzut în somn, doborât de oboseală și de durere. Când m-am trezit, i-am dictat acest poem Andreei, sora mai mică a Andrei. Așa cum l-am visat i l-am dictat, dintr-o suflare, iar ea l-a scris pe telefon. Am mai lucrat după aceea la poem și-l public acum, așa cum se găsește, într-un moment când mi-e dor, tare dor de Andra și altceva decât o poezie nu-i pot spune. ...

Read more

La ocazie

FOTO: Anca-Mirela Gavriloaie Am luat o bătrână la ocazie. Am văzut-o de departe. Înfofolită, deși se anunța o zi toridă, așa cum umblă babele pe la țară, acoperindu-și cu pudoare ruinele trupești. Mergea la Bucecea, vreo 15 km. – Câți ani ai, mamaie? – 80, șefule! – Aoleu, nu-mi mai spuneți, vă rog, „șefule”, că nu-mi place. Nu-s naș de tren. – Dar conduci o mașină, deci știi ceva carte, te descurci printre ...

Read more

Hoțomanul

Motănel stă-ntr-o cutie nemișcat ca o momâie tot sperând c-o să observe cine-i umblă la conserve. Cică a avut mai multe și s-au dus pe căi oculte. Zilnic câte una îi pleacă de la căpătâi și-a rămas bietul pisic dintr-un bax cu mai nimic. Crede că vreun hoț îi fură lui mâncarea de la gură. De-aia stă și își păzește hrana umedă cu pește (mai mânca și pui, și vită, dar de-un timp le cam evită, nu-i mai place d ...

Read more

Univers paralel

am trimis o carte la Galați prin Poșta Română și a durat două luni până a ajuns boțită și cu mult praf lunar ca naveta Apollo 11 semn că plicul meu recomandat a făcut un ocol prin cosmos ca să ajungă la destinatar e ușor să confunzi Galațiul cu Galaxia când printezi la o imprimantă primitivă mai degrabă o mașină de cusut până iese o recipisă vzzzz vzzzz cade frunza-n livezi la Galați nimic nu ajunge la timp ...

Read more

Totul pentru pilaf

Un clește pentru pilaful meu M-am apucat să-mi fac un pilaf, că mi-era poftă, dar lipsa unui patent potrivit m-a pus într-un mare impas. De obicei nu e nevoie de patent la pilaf, dar eu făceam un pilaf cu târtițe de curcan și nu puteam nicicum să scot rădăcinile de pene. Nu e deloc ușor să faci treaba asta fără o ustensilă potrivită. Întâi am încercat să smulg penele cu unghiile. La unele, retezate fix la n ...

Read more

Blestemul blestemelor

Moș Ion (stânga) și moș Toadere, un cioban și un fotograf, iar în mijloc, mămuța. Moș Ion a venit într-o seară pe la noi. A lăsat șareta la poartă și i-a pus calului niște fân la conovăț, semn că n-avea de gând să vânture ușile, ci să stea mai mult. Mama, cum i-a văzut căciula peste gard, a și dat fuga în beci să aducă niște vin. Moș Ion nu era la vremea aceea chiar moș. Îi ziceam așa pentru că era unchiul ...

Read more

Un taxi la Vila Sonet!

Cartea „Necunoscutul Mihai Codreanu”, cu autograful autorului, AICI De Nicolae Turtureanu Mai ieri-alaltăieri, un ministru cam sinistru s-a trezit vorbind, mai mult încă, propunând ca ziariştii să nu mai aibă acces la documente şi surse decât după ce au fost făcute publice. Păi dispare astfel raţiunea de-a fi a reporterului, chiar a presei însăşi! Să sperăm că parlamentarii, intraţi în vacanţă electorală (! ...

Read more

Dați-ne ceva să urâm!

Dați-ne ceva să urâm și vom face lumea mai bună. Noi nu ne mai putem găsi starea dacă nu ne înfigeți în cap o țepușă ca să ne țină locului, liniștiți. Ne uităm cu groază în jur fiindcă nu mai găsim nimic să urâm. Ne e foame!   Noi am ars câmpiile iubirii și am lăsat ciulinii să crească peste tot și pe urmă pe câmpiile urii am păscut până când nimic n-a mai rămas în urma noastră, nimic!   Noi ne pu ...

Read more

Nu mai zgâriați brânza!

Demult, în altă epocă, redacțiile aveau mașini, reporterii se duceau acolo unde se întâmplau lucruri. Fane, șoferul, își mânca de sub unghii în delegații. Cât era de diurna de mică, el tot voia să economisească ceva, cât de cât. Ce să mănânci de 13 lei într-o zi și să-ți mai și rămână? El reușea! Pentru ziariștii mai tineri, care nu știu ce înseamnă o delegație, aceasta este o deplasare a reporterului în te ...

Read more
Scroll to top