You Are Here: Home » Articles posted by Viorel Ilișoi
Viorel Ilișoi

Number of Entries : 403

Vreau să fiu moldovean!

Sunt cetățean român și vreau să emigrez în Republica Moldova. Încep de la un capăt, de la secția consulară a Ambasadei Republicii Moldova în România. Amestecat printre basarabence care vând scule și fitinguri prin bazaruri, prin mișcarea naturală a trupurilor lor sunt împins la coada cozii și ajung la ghișeu ud și ciufulit. Funcționarul pleșuv și acru de acolo, când aude ce vreau, zice: „Bine”. Și continuă ...

Read more

Despărțire

Nu știam cine trebuie să plece mai întâi. Ca două trestii loveam aerul dintre noi: ne îndoiam unul pe altul cu răsuflarea într-un balon de săpun. Nu, nu, să nu mişcăm! Orice gest ar putea sfărâma clipa ca pe un puf de păpădie, vântul. Şi nu mişcam. În placenta de staniol a lunii bolnave hrăneam împreună copilul uitării. Cineva trebuia să plece întâi. Aşa cum se duc în galben frunzele, cuvântul pe lângă lucr ...

Read more

Ceasul

Timpul trece cu tocuri de sticlă pe un drum bolovănos. Pe același drum pașii mei fac să răsară din pietre maci umezi – țipete sunt petalele lor. Mergem amândoi printre pietre, umăr la umăr și unul într-altul. La răspântie va ieși din mine și o va lua într-o parte sau alta, iar eu mă voi întoarce atunci cu sânge pe sângele meu călcând. Nu-l pot opri nici sădind copaci în fața lui, nici așternându-i sub tălpi ...

Read more

Voi, muritorii

Eu sunt nemuritor de felul meu. Adică eram până să vin pe lumea asta, printre voi, muritorii. Când m-a născut mama a înnodat timpul în jurul meu cu o îmbrățișare, l-a sigilat cu un sărut. Nemuritor am pornit printre voi și singur mi-am rupt pecețile timpului de pe mine doar ca să vă pot îmbrățișa, doar ca să simt direct pe inimă atingerea voastră. A fost așa de frumos să respir aceeași moarte cu voi! Dar câ ...

Read more

Un covrig pe conștiință

Gazeta „Atitudinea” a apărut pe la începutul lui 1990 în Botoșani. Câțiva tineri au tipărit-o într-o noapte, cu texte de adunătură. Era penibilă, dar a devenit tot mai bună de la un număr la altul; după un an, când a devenit ziar adevărat, a încetat din viață. Un an era destul de mult pentru o gazetă liberă în Botoșaniul acelei perioade, fesenist până la isterie. Era atunci, la început, o armonie paradisiac ...

Read more

Aspirații

Ah, acești băieți musculoși de la casieriile hipermarketurilor, ce frumos te întreabă ei dacă vrei și punguță! Bat prețurile la casă ca și cum nici nu te-ar vedea, cu putere, potrivit vârstei și posibilităților. Cumpărăturile trec prin mâinile lor în viteză ca niște trenulețe prin tuneluri de turtă dulce. Băieții aceștia solizi, cu tunsoarea la milimetru, îmbrăcați ca pentru a merge la cinema, îți dau restu ...

Read more

Dincolo nu e nimic

Dincolo nu e nimic. Întinde mâna și vei simți cum te trage hăul în jos, te vei scurge ușor ca fumul de țigară prin crăpătura ușii. Dincolo e golul lăsat de un copil căzând în prăpastie, aerul sfâșiat de mâinile lui. Dincolo e interiorul unui țipăt, spaimă pustie. Nu păși dincolo, nu privi, nu te gândi măcar! Gândul s-ar prăbuși și s-ar rupe de tine, vei rămâne aici ca un clopot lovit de ecouri. Dincolo nu e ...

Read more

Apa cea neagră

Apa cea neagră a venit peste noi. Privește cum cade tot cerul în apă, Se-ntunecă cerbii când se adapă Și umbrele lor se scurg în noroi. Cu flacără neagră ard păsări în zbor Miezul de beznă în cer dezvelindu-l, Peștii își pierd în adâncuri argintul, Se-ngroapă în mâlul cel negru și mor. Timpul din sine se retrage apoi Și intră în lucruri pentru vecie Ca melcul când intră în cochilie, Ca apa cea neagră când i ...

Read more

Scriu pentru mine, nu pentru public

De Florentina Tituleac Interviu publicat în Opinia studențească, 22 mai 2017 După 27 de ani de carieră, jurnalistul Viorel Ilișoi spune că nu mai cunoaște un alt român „care să trăiască doar din scris”. Deși a scris și literatură, textele care l-au făcut cunoscut au fost cele jurnalistice – reportajele sale, pe care recunoaște că le scrie foarte greu și le citește de multe ori, până obține sonoritatea perfe ...

Read more

Poștașul repetă întotdeauna de o mie de ori

Mă sună un domn de la Poșta Română. Un poștaș. ‒ Am un pachet pentru dumneavoastră din Belgia. Sunteți acasă? ‒ Nu. ‒ Dar unde sunteți? ‒ Sunt prin Vâlcea. Ce contează? ‒ Deci nu veniți azi. ‒ Nu. ‒ Dar când veniți? ‒ Săptămâna viitoare, nu știu exact ziua. ‒ Hm… Eu vreau să vă ajut, dar… Coletul se va întoarce în Belgia. ‒ E sora mea acasă. Lăsați-i-l ei, vă rog. ‒ E în nume cu dv? ‒ Sora? ‒ Da. ‒ Nu. ‒ Da ...

Read more
Scroll to top