You Are Here: Home » Articles posted by Viorel Ilișoi
Viorel Ilișoi

Number of Entries : 409

Aventuri basarabene

Interviu realizat de INA GUȚU pentru Radio Chișinău Cu Val Mănescu și Adrian Alui Gheorghe la lansarea volumului „Cele mai frumoase reportaje” în Piatra Neamț Este considerat printre cei mai buni sau chiar cel mai important autor de reportaje din presa românească a ultimei jumătăți de secol. Jurnalistul și publicistul Viorel Ilișoi și-a lansat recent „Cele mai frumoase reportaje”, un volum cu ...

Read more

În rezervația de îngeri

A murit poetul Emil Brumaru... (Foto: V. I.) Piperul nu va mai avea de-acumAcelași gust, nici sânii frumusețe.Emil Brumaru împletește fumDin inimile arse de tristețe. Și, cine știe, vom vedea cândva în zbor cum păpădiile îi carăpoemele în cer spre-a le vărsalin peste noi, cu ploile de vară. Vom sta vrăjiți sub ploaia de poemespoite cu argint de lună nouăși vom dori poetul să ne chemela el, de unde plouă, pl ...

Read more

Azi am vorbit cu inima mea

Foto: Elena ILUȚĂ Azi am vorbit cu inima mea. Ce cuvinte frumoase i-am spus! Am simțit atunci că ar vrea Să bată o viață în plus. Doamne, cât poți tu să muncești, Zi și noapte nu stai nicio clipă, Să nu cad de pe cer fiindcă-mi ești Înăuntru aripă. Ce inimă bună poți fi, Tot ce văd încape în tine, Pentru toate-mi trimiți zi de zi Lacrimi, nu sânge prin vine. Ce frumoasă ești, inima mea, Și toate asemenea ți ...

Read more

Trenuri nemțești și alte aroganțe

Un tren frumos ca degetul Atoatefăcătorului din Capela Sixtină  Las capul pe spate să ațipesc puțin. Scaunul e un obiect ascultător, se adaptează cuminte la poziția mea: șezutul se întinde, tetiera coboară. Stau comod ca la mama în brațe. Tapițeria e ca nouă și miroase a parfum. Lavandă. Nu spun că nu-mi place. Dar să dai scaunele cu parfum, asta e o aroganță de care numai nemții și alții ca ei sunt în ...

Read more

Poezia a plecat de la mine

©️ Ilustrație de Ludmila Shumilova Poezia a plecat de la mine.A luat-o pe o străduță în josȘi s-a pierdut în oraș. M-am ținut după ea printre blocuri,Am ajuns în câmp, am trecut râuri,Până la stele m-am ridicat – și degeaba! N-a spus unde se duce, nici de ce,Doar a plecat ca o adiere înfiorândPerdelele de la ferestrele deschise. N-a vrut să vină înapoi nici când i-amDeschis larg colivia pieptului,Nici ...

Read more

Aproape sonet

Iubito, trupul tău e un sonet pot să-l recit oricând pe dinafară – în carnea lui, ca un cuţit concret, înfig imaginaţia barbară. Va fi mereu, ca şi întâia oară, când şi-a deschis petalele încet, deasupra mea un fel de stea polară absenţa luminându-ţi-o discret. Eşti şi nu eşti... Cămaşă de magnet de-aş îmbrăca în fiecare seară, tot n-aş putea în falsul menuet să te atrag – şi dansul să ne doară. Eu trupul ţ ...

Read more

De toamnă

  Până la noi timpul vine prin frunze. L-am primit totdeauna ca pe un oaspete, i-am dat să mănânce din palmă, în trupurile noastre l-am culcat. În fiecare frunză e ceva din sângele nostru împuținat de uitare. Sângerăm îmbrățișați, vântul ne strânge în brațe pe amândoi. Vai, ce puțin a mai rămas! Cu numai o mână de frunze nu se poate spune tot ce ar mai fi de spus. Lumea e tot mai mică – strictul necesa ...

Read more

Vreau să fiu moldovean!

Sunt cetățean român și vreau să emigrez în Republica Moldova. Încep de la un capăt, de la secția consulară a Ambasadei Republicii Moldova în România. Amestecat printre basarabence care vând scule și fitinguri prin bazaruri, prin mișcarea naturală a trupurilor lor sunt împins la coada cozii și ajung la ghișeu ud și ciufulit. Funcționarul pleșuv și acru de acolo, când aude ce vreau, zice: „Bine”. Și continuă ...

Read more

Despărțire

Nu știam cine trebuie să plece mai întâi. Ca două trestii loveam aerul dintre noi: ne îndoiam unul pe altul cu răsuflarea într-un balon de săpun. Nu, nu, să nu mişcăm! Orice gest ar putea sfărâma clipa ca pe un puf de păpădie, vântul. Şi nu mişcam. În placenta de staniol a lunii bolnave hrăneam împreună copilul uitării. Cineva trebuia să plece întâi. Aşa cum se duc în galben frunzele, cuvântul pe lângă lucr ...

Read more

Ceasul

Timpul trece cu tocuri de sticlă pe un drum bolovănos. Pe același drum pașii mei fac să răsară din pietre maci umezi – țipete sunt petalele lor. Mergem amândoi printre pietre, umăr la umăr și unul într-altul. La răspântie va ieși din mine și o va lua într-o parte sau alta, iar eu mă voi întoarce atunci cu sânge pe sângele meu călcând. Nu-l pot opri nici sădind copaci în fața lui, nici așternându-i sub tălpi ...

Read more
Scroll to top