You Are Here: Home » GHIDUȘII

Raliul presei

 Textul de mai jos l-am publicat în 1992, în numărul de revelion al revistei Timpul. E vorba de o știre inventată, redată în maniera câtorva ziare din acea perioadă. Pentru cine nu știe cum arăta presa pe atunci exercițiul acesta ar putea să pară o exagerare. Dar nu e. Cam așa apăreau știrile atunci: fiecare vedea altceva. Și așa s-a dezvoltat presa noastră în timp, plecând de la o temelie strâmbă, așa a aj ...

Read more

Toate poeziile mele într-o carte

E gata să apară cartea mea de poezii, unica, în care am adunat tot ce am scris până acum, mai exact tot ce a rămas din ce am scris. Pentru că mi-am ars la un moment dat toate poeziile și toată proza, într-un moment de derută identitară; apoi am spus că de fapt am ars câmpul pentru a semăna altceva, pentru a lua totul de la început. Unele poezii au scăpat de foc, fiind la timpul lor dăruite prietenilor și ma ...

Read more

Hărțuire textuală: Doctorul Răzvan Constantinescu a ciupit o liră!

În toamna anului trecut eram la Iași. Singur, bolnav, apăsat de griji și de 155 de kilograme. Urma să fac o operație de urgență, o micșorare de stomac. Trebuia să slăbesc mult și repede, căci inima nu mai făcea față la atâta animal de om: fusese proiectată pentru jumătate din cât eram. Aveam programare la doctorul Răzvan Constantinescu pentru o endoscopie, înainte de operație. Nu știam ce mă așteaptă și era ...

Read more

Sonetul cafelei

Cafeaua mi-a rămas singurul viciu ­‒ nu tu femei, tutun sau băutură ‒, iar lipsa ei devine un supliciu și se răsfrânge grav în scriitură.   Să bei cafea nu-i moft, ci e cultură, deci nu ar fi vreun mare beneficiu, dar când, scriind, nu-i simt aroma-n gură, încep să urlu, plâng ca la ospiciu.   Orgoliul are tresăriri grozave, dar fiindcă viciul e mereu mai tare, nu mă jenez să cer cafea pe față. ...

Read more

Scurtă compunere după o cârjă dată

Și pogorându-Se El printre oameni ai dracului din cetatea păstorului Bucur, cel din vechime, întâlni un olog care o frigea pe la Universitate milogindu-se pentru un sfanț. „Crezi în Mine, sărmane?“ îl întrebă El. „Dar tu cine plm te crezi și ce te fute grija?“ îi răspunse nevolnicul cu insolență vulgară. Auzind El aceste cuvinte, crunt se mânie și strigă cu tunet în glas spre olog: „Leapădă chestia aia și u ...

Read more

Ce ți-e scris în nume-i pus

Mereu am fost de părere că numele oamenilor nu e întâmplător. Îi reprezintă, face parte din destinul lor. Eminescu nu putea intra în literatură altfel decât sub acest nume (nașul Vulcan a îndeplinit doar o formalitate a destinului). Pe Eliade nu putea să-l cheme Afrăsânoaie. Nu se poate să te cheme Nini Săpunaru, de exemplu, și să fii politician. Sau Băsescu. Sau Frunzăverde. Dacă oamenii cu aceste nume au ...

Read more

Bicla șchioapă

(După „Cățelușul șchiop“, de Elena Farago) Eu am numai paișpe spițe Și de-abia mă mișc: țop, țop. Râd de mine bicicliștii Și mă cheamă „biclu șchiop“. Fratii mei ceilalți se joacă, Nu au grijă de nimic, Dar eu nu mai fug ca dânșii, Că sunt șchioapă și tot pic. Stau deoparte și sunt tristă, Plâng amar când mă gândesc Că de-acuma voi fi șchioapă Cât o fi să mai trăiesc. Plâng când mă gândesc ce bine M-aș juca ...

Read more

Înghețata

Suntem ca două râuri care, țâşnind din vâna de granit, au curs sub zări imaginare şi nu s-au, nu s-au întâlnit. Dar poate voi veni odată cu un tramvai hodorogit să te invit la o-ngheţată în colţ, la locul stabilit. Voi sta încremenit în uşă cu crini de rouă rupţi din cer; îmi va deschide o mătuşă: „Pe cine cauţi tu, monşer?“ Vom părăsi apoi înaltul bloc nou în care locuieşti călcând nepământean asfaltul ast ...

Read more

Gânduri pentru muezin

În Palestina am ajuns frânt de oboseală după o noapte de nesomn, acasă, urmată de zborul cu emoții și de o zi de alergătură nebună prin Bethlehem, pe la biserici, pe la oficiali. Seara am căzut secerat. Când mi-era somnul mai dulce, pe la patru dimineața, mi-a intrat muezinul pe geam! Prin pereți. Pe sub ușă. M-a cotropit! Atâta ce-a mai cântat, de-am zis că vrea să dărâme orașul cu megafoanele, cum altădat ...

Read more

Somnul cel dulce

La noapte-am să comit o nebunie: Riscând să iau amendă sau vreun caft, Ca hoții voi intra-n cofetărie Să dorm cu prăjiturile în raft. Promit solemn că nu le voi atinge De-ar fi să crăp de poftă și să mor, Doar degetele-n vis mi le voi linge, Înfipte-n blatul și în frișca lor. De voi avea nevoie de lumină Ca să ajung tiptil la galantar, Își va aprinde brusc o savarină Moțul ei alb în chip de felinar. Praline ...

Read more
Scroll to top