You Are Here: Home » PANOUL DE ONOARE

Scriu pentru mine, nu pentru public

De Florentina Tituleac Interviu publicat în Opinia studențească, 22 mai 2017 După 27 de ani de carieră, jurnalistul Viorel Ilișoi spune că nu mai cunoaște un alt român „care să trăiască doar din scris”. Deși a scris și literatură, textele care l-au făcut cunoscut au fost cele jurnalistice – reportajele sale, pe care recunoaște că le scrie foarte greu și le citește de multe ori, până obține sonoritatea perfe ...

Read more

Cele mai frumoase reportaje le scrie inima

De CONSTANTIN PIȘTEA Ar fi riscant să spun că puțini mai pun suflet în meseria asta, care altfel nu există. N-am cum să-i număr, dar știu că-s puțini, altfel i-aș citi. Mulți au deraiat, poate batjocoriți, poate îngrețoșați, poate sătui, și puțini s-au încăpățânat să meargă mai departe, așa cum recomandă o reclamă, ori s-o ia de la capăt în jurnalism. Unii sunt încă prea tineri pentru a-i detecta veninul, p ...

Read more

Ultimul mohican al reportajului – Viorel Ilişoi

  De RADU PĂRPĂUȚĂ Degradarea presei româneşti din '90 încoace se vede cu ochiul liber, ca să zicem aşa. Sigur, această decădere, prostituare de-a dreptul, se pune pe seama crizei mondiale a presei „pe hârtie”. Numai parţial este aşa. Aservirea presei la jungle de dragoni şi mamuţi politici şi economici e o realitate a dracului de levantin-românească, cu tipuri şi tertipuri specifice. La fel aservirea ...

Read more

Caleidoscopul lui Viorel Ilișoi

De Răzvan Constantinescu Ca şi vaccinurile, unele setări ale FB au şi efecte benefice, şi efecte secundare negative. Bunăoară, mesajele de la cei din afara listei de prieteni nu sunt afişate. Asta m-a protejat oarecum de unele tulpini de înjurături în perioada în care am scris articolele despre prostovanii din Piaţa Victoriei. Pe de altă parte, mesaje importante nu au ajuns la mine prompt, aşa cum a fost şi ...

Read more

Cartea maestrului Ilișoi

De Andrei Crăciun S-a publicat la Iaşi, la Editura Muzeelor Literare, volumul „Necunoscutul Mihai Codreanu“, parte a miracolului de la FILIT. Viorel Ilișoi a stat în ultimele luni la Iași, unde, cum îi place să-și amintească, atunci când ieșea din casă îi vedea pe Eminescu și Creangă, statui. Se hrănea cu energia locului. Fusese tocmit să scrie douăsprezece reportaje despre cele douăsprezece muzee literare ...

Read more

Rațiune și simțire

De NICOLETA DEAC Există oameni care răspândesc ură prin tot ce scriu pe Internet. Cred că tastele lor poartă răni. Sunt canalizați într-o singură direcție și practic devin prizonierii răului din ei. Nu știu ce i-ar mai putea elibera. De fapt, oamenii ăștia sunt profund nefericiți și cred că ura lor poate clinti ceva din lumea asta. Se simt neiubiți sau sunt pur și simplu incapabili să simtă iubirea chiar și ...

Read more

Premianții fără premii

Pentru ediția cu numărul 127 a campaniei „Premianții fără premii” vă propunem să întâlnim o personalitate complexă. Este vorba despre Viorel Ilișoi, jurnalist, scriitor, blogger, cusurgiu, un om iritat și iritabil din cauza mojiciilor pe care le întâlnește uneori, dar și un om care se topește pe picioare în fața frumosului pe care-l caută și întâlnește în documentările sale. S-a lăsat convins să vină la Dev ...

Read more

Şi pe noi cui ne laşi, băi maestre?

De Costel Crângan Tocmai ce-am citit o ştire tristă. Nu, din fericire n-a murit nimeni, dar este ca şi cum ar fi murit, căci ştirea asta, în esenţa ei, seamănă cu un fel de necrolog al unei profesii. Jurnalistul Viorel Ilişoi, coleg de breaslă (şi fost o vreme chiar coleg de redacţie*), unul dintre cei mai hărăziţi ziarişti pe care i-a dat ţărişoara asta, a anunţat că se retrage din meserie. Uite-aşa! Mucal ...

Read more

„Ce naiba am scris eu la Iași?”

­       Maria Adriana Popa  ‒ Viorel Ilișoi, ai ales să petreci jumătate de an prin arhive și biblioteci pentru a reconstitui povestea poetului Mihai Codreanu. Ce te-a determinat să-i dedici atâta timp? Viorel Ilișoi ‒ Trebuia să scriu un reportaj de câteva pagini. Părea simplu. Dar nu existau cărți despre Mihai Codreanu. N-aveam informația adunată la un loc, să bag mâna în coș și să iau ce și cât îmi trebu ...

Read more

Simplul har al povestitorului

De Alex Savitescu Un oraș fără cimitir nu are niciun fel de istorie. Este un conglomerat de blocuri frumoase, proaspăt construite și dotate cu toate utilitățile necesare, dar căruia îi lipsește suflul trecutului. Metafora asta superbă apare într-un film rusesc de artă. Mi-am amintit de ea recent, când am cunoscut un om căruia îi găsești în propria umbră, dacă ai răbdare și curiozitate, o istorie fabuloasă. ...

Read more
Scroll to top