You Are Here: Home » POEZELE

Despărțire

Nu știam cine trebuie să plece mai întâi. Ca două trestii loveam aerul dintre noi: ne îndoiam unul pe altul cu răsuflarea într-un balon de săpun. Nu, nu, să nu mişcăm! Orice gest ar putea sfărâma clipa ca pe un puf de păpădie, vântul. Şi nu mişcam. În placenta de staniol a lunii bolnave hrăneam împreună copilul uitării. Cineva trebuia să plece întâi. Aşa cum se duc în galben frunzele, cuvântul pe lângă lucr ...

Read more

Ceasul

Timpul trece cu tocuri de sticlă pe un drum bolovănos. Pe același drum pașii mei fac să răsară din pietre maci umezi, cu petalele țipând. Mergem amândoi de mână, umăr la umăr și unul într-altul. La răspântie va ieși din mine și o va lua într-o parte sau alta, iar eu mă voi întoarce atunci cu sânge pe sângele meu călcând. Nu-l pot opri nici sădind copaci în fața lui, nici așternându-i sub tălpi poeziile mele ...

Read more

Voi, muritorii

Eu sunt nemuritor de felul meu. Adică eram până să vin pe lumea asta, printre voi, muritorii. Când m-a născut mama a înnodat timpul în jurul meu cu o îmbrățișare, l-a sigilat cu un sărut. Nemuritor am pornit printre voi și singur mi-am rupt pecețile timpului de pe mine doar ca să vă pot îmbrățișa, doar ca să simt direct pe inimă atingerea voastră. A fost așa de frumos să respir aceeași moarte cu voi! Dar câ ...

Read more

Aspirații

Ah, acești băieți musculoși de la casieriile hipermarketurilor, ce frumos te întreabă ei dacă vrei și punguță! Bat prețurile la casă ca și cum nici nu te-ar vedea, cu putere, potrivit vârstei și posibilităților. Cumpărăturile trec prin mâinile lor în viteză ca niște trenulețe prin tuneluri de turtă dulce. Băieții aceștia solizi, cu tunsoarea la milimetru, îmbrăcați ca pentru a merge la cinema, îți dau restu ...

Read more

Dincolo nu e nimic

Dincolo nu e nimic. Întinde mâna și vei simți cum te trage hăul în jos, te vei scurge ușor ca fumul de țigară prin crăpătura ușii. Dincolo e golul lăsat de un copil căzând în prăpastie, aerul sfâșiat de mâinile lui. Dincolo e interiorul unui țipăt, spaimă pustie. Nu păși dincolo, nu privi, nu te gândi măcar! Gândul s-ar prăbuși și s-ar rupe de tine, vei rămâne aici ca un clopot lovit de ecouri. Dincolo nu e ...

Read more

Apa cea neagră

Apa cea neagră a venit peste noi. Privește cum cade tot cerul în apă, Se-ntunecă cerbii când se adapă Și umbrele lor se scurg în noroi. Cu flacără neagră ard păsări în zbor Miezul de beznă în cer dezvelindu-l, Peștii își pierd în adâncuri argintul, Se-ngroapă în mâlul cel negru și mor. Timpul din sine se retrage apoi Și intră în lucruri pentru vecie Ca melcul când intră în cochilie, Ca apa cea neagră când i ...

Read more

Soroc

Rostul nu mi-l mai știe nici pământul, Cel ce-mi așteaptă genunchii la apus. Eu nu mai sunt acum decât cuvântul Închis în mine, încă nespus. Tremură tainic în placenta subţire Așteptându-și sorocul și parcă n-ar vrea Să vină pe lume, la plâns și citire, Fără maternă atingerea ta. Nu-l pot rosti, nu-l pot urni cu gândul, Sânge să-i torn în silabele seci. Numai tu ai putea, cu buzele atingându-l, Să-l faci să ...

Read more

Numai cu lacrima

Azi, mamă, dacă ai mai fi rămas cu umărul proptit în supărările mele, ți-aș fi dat o mână de ajutor punând în locul tău un zâmbet.   Azi, mamă, dacă m-ar mai fi luminat ochii tăi cu bănuți de lumină, aș fi înnodat razele una câte una ca să-ți ții bănuții în batista amiezii.   Te-aș fi strâns în brațe cum m-ai strâns tu când m-ai născut și nu ți-aș mai fi dat drumul, să-ți dau viață, măcar câteva z ...

Read more

Când ea a venit

  Când ea a venit, ce frumoasă părea! Lin ca somnul a venit și nici n-am știut când m-a luat în brațe. Mă sufoca uneori în strânsoare, Dar ce bine era, ce bine era!   Mi-a legat inima într-o batistă de mătase și i-a dat drumul pe apă. Între nuferi uscați s-a oprit. Ce bine fără inimă era, ce bine!   Umbra ei m-a sărutat pe ochi, Umezi de umbră mi-s ochii acum; Noaptea se scurge din păsări în ...

Read more

Ego

Vor găsi scrisorile noastre, sigur le vor găsi, Un teanc legat neglijent cu o sfoară, Filă peste filă, iubito, zi peste zi, Toată iubirea noastră de-o vară. Vor fi acolo cuvinte mai greu de-nțeles, Dizolvate în câte-o lacrimă, două. Vor spune că, scriind, le-am cules Ca pe flori, dimineața, din rouă. Și altele îi vor pune pe gânduri Pe cei ce vor smulge pecețile sforii: Cuvintele ce-au ars printre rânduri, ...

Read more
Scroll to top