You Are Here: Home » POEZELE

Cântec trist

  Când am trecut pe lângă tine, Tu priveai un cais. Ce frumos făceai caisul privindu-l! Cu ochii în pământ am trecut pe lângă tine. Când am trecut pe lângă tine, Tu mângâiai un cais. Cum înfrunzeai caisul mângâindu-l! Cu ochii spre cais am trecut pe lângă tine. Când am trecut pe lângă tine, Tu îmbrățișai un cais. Cum îl înfloreai îmbrățișându-l! Cu ochii spre păsări am trecut pe lângă tine. Când am tre ...

Read more

Cântec profan

Tu te făceai din ce în ce mai frumoasă în noaptea aceea de dragoste plină, visele striveau colivia de oase și o umpleau cu o altă lumină. Eu mă făceam din ce în ce mai subțire, fluture închis într-o amforă, când noaptea cobora gâfâind peste fire cu bezna pe beznă călcând. Noi ne făceam în noaptea fierbinte trup unic și cântec, apoi carnea se prefăcea încet în cuvinte, poemul creștea ca o floare din noi. Unu ...

Read more

Întâlnire

Deodată am simțit luna împungându-mă cu degetul în coaste. Atunci am știut că trebuie să vii. Însă numai umbra ta a venit, mult mai târziu, pe sub copacii mirați, prin aerul obosit de miresme. Lipa-lipa, am auzit umbra ta plecând și trăgând după sine ca-ntr-o plasă de pescar ochii mei văzători de minune. Tăcerea umbla dezbrăcată prin ea însăși, atentă călcând pe propriile măruntaie, de teamă să nu scoată vr ...

Read more

Peste toate apele lumii

Nimic, nimic cu adevărat important nu am învățat în viața asta. Nimic. Mi-am irosit copilăria învățând să mă joc. Și când am învățat în sfârșit, eram deja un băiat mare, zvâcnet închis într-un trup, și am început să iubesc ca și cum m-aș fi jucat. Râzând am iubit. Iar când am învățat în sfârșit să iubesc, iată, mă pregătesc să trag peste mine mantia de purpură a apusului. Și mor încet, ca și cum aș iubi. Șt ...

Read more

Apus la Baskatong

Pescăruș în oglindă, cuțit de argint căzut deodată din soare în apa tăiată adânc pe obraz, înfige lumina amiezii în iaz – Iubito, ce amiază ciudată! E timpul răscopt, scrâșnește osia lumii, uscată; lumina-i o coajă pe cer, solzii peștilor dizolvați iau formă, deasupra, de nori. Zei transparenți se topesc. Și, mirați, ard ochii lor incolori. Maxima puritate a morții, încremenire solară. Amiază pe veci, fără ...

Read more

Rugă

Trupul mi-l acoperă cu părul tău cel negru ca neadevărul: ochii mei întunecați să vadă strălucirea neagră din zăpadă, nobila, îndoliata spumă din șuvoiul laptelui de mumă, tremurul ciudat al indecisei bezne din petalele narcisei. Trupul învelește-mi-l cu părul tău cel negru ca neadevărul ca-ntr-un giulgiu negru de mătase. Întunericul să-mi intre-n oase ‒ sângele cel negru al țărânii se va ridica apoi în coa ...

Read more

Tricouri moca

Cei de la ultimul etaj ies la geam, fac frumos cu mâna și le aruncă tricouri celor de jos. Aerul e plin de fantome, oamenii respiră poliester. Adolescenții cu tricouri moca merg cu ochii închiși pe marginea acoperișurilor, cad unul după altul și se strivesc de asfalt. Unii plutesc o vreme printre blocuri – „Uite, mamă, fata de la șase trasă de porumbei!“ –, coboară lin pe pământ. N-au nicio zgârietură, dar ...

Read more

O amintire cu Nichita Stănescu

Îți amintești, Dorel Andrieș, cârciuma aia, Pufoaica Ruptă i se spunea în oraș, unde noi beam otrava numită Trocadero, un fel de lichior făcut din cremă de ghete și sodă caustică? Așa gust avea și așa ne lăsa după o beție: negri și arși, descompuși, numai cu suflarea tinereții în noi. Fugeam de la ore, prietene, și ne făceam pulbere. Turnam băutură în noi ca să se ridice deasupra, ca uleiul, toate visele no ...

Read more

Elegie

Trăim într-o maternă și fără de ferestre Temniță caldă unde, dacă visăm, ne doare. Prin carcera îngustă zburdăm fără căpestre; tot evadând, ajungem în altă închisoare. Jur-împrejurul nostru un zid cât lumea este și-un aer amniotic de mlaștini planetare. De-a lungul și de-a latul câmpiilor celeste vânăm mistreți cu pielea de umbră, fiecare, incerți ca niște șterse geometrii rupestre și-i coacem haiducește pe ...

Read more

Femei căzând din cer

Femei în blugi, cu cizmele înalte, Răsar pe rând din trunchiuri de copac Apoi încep pe trotuar să salte Ușor pe tocul cizmelor de lac.   Nu-s multe, însă nu poți să le numeri Orbit de strălucirea de vinil A genților lucioase de pe umeri Purtate insolent și inutil.   Din arcul coapsei, când li se îndoaie Picioru-n mers, țâșnesc scântei și-ajungi Să crezi că ar pluti-n amurg tramvaie Pe sârme nevăzu ...

Read more
Scroll to top