You Are Here: Home » PROZĂ

Poștașul repetă întotdeauna de o mie de ori

Mă sună un domn de la Poșta Română. Un poștaș. ‒ Am un pachet pentru dumneavoastră din Belgia. Sunteți acasă? ‒ Nu. ‒ Dar unde sunteți? ‒ Sunt prin Vâlcea. Ce contează? ‒ Deci nu veniți azi. ‒ Nu. ‒ Dar când veniți? ‒ Săptămâna viitoare, nu știu exact ziua. ‒ Hm… Eu vreau să vă ajut, dar… Coletul se va întoarce în Belgia. ‒ E sora mea acasă. Lăsați-i-l ei, vă rog. ‒ E în nume cu dv? ‒ Sora? ‒ Da. ‒ Nu. ‒ Da ...

Read more

La pușcărie pentru o figură de stil

Am fost condamnat și închis pentru un articol. Pentru că am scris despre șeful meu că semăna cu  Saddam Hussein – așa a motivat judecătorul Teodor Nițu; se purta ca un dictator, ăsta e adevărul. Condamnarea s-a pronunțat în lipsa mea, la Botoșani,  în ianuarie 1992. Eu locuiam deja de aproape un an într-un sat din județul Iași, la socri. Habar n-aveam de sentință. Am fost dat în urmărire generală și, cu toa ...

Read more

Femeia cu mustață

Am plecat din Târgu Frumos pe la patru dimineața, spre Iași. Încercam din răsputeri să-l fac pe Lari să fie atent la drum. Conducea imprudent. Părea că a rămas cu mintea la frumoasele obiceiurile de nuntă din părțile locului, parcă nu mai văzuse mirese furate. Ajunși în Iași, aveam o mare dilemă: unde să-l cazez ieftin pe Lari? El nu se putea odihni bine într-o cameră de peste zece euro. Nu puteam risca să ...

Read more

Mireasa din tufiș

Odată a trebuit să rămân o noapte în Târgu Frumos, în drum spre Iași. Am regăsit la hotel, cu bucurie, exact același pat, în aceeași cameră în care dormisem și în vara lui ’89. Atunci, în ultima vară cu Ceaușescu, cenaclul nostru literar din Botoșani fusese invitat să le citească niște poezii studenților din Iași, că aveau de toate și numai poezia le mai lipsea. Drept răsplată, activiștii de la cultură  – c ...

Read more

Reporterul și prepoziția

Reporterul răsuci în coada frazei un ultim cârlionț și se lăsă mulțumit pe spate. Zâmbea fericit. În sclipirea palidă a monitorului, literele păreau umede, articolul se zbătea ca un nou-născut într-un scutec alb. Reciti cu încântare ultima frază: “Deși pacientul a fost dus de pe ambulanță direct pe secția de chirurgie, unde medicii l-au pus pe aparate, aceștia au mai putut decât să constate decesul și să se ...

Read more

Titus Ceia, regele lentorii

  A murit prietenul meu Titus Ceia. N-a apucat să vadă terminată și publicată în carte  „Cântarea României, defăimarea Occidentului”, povestea călătoriei noastre cu trenul până în Stockholm și înapoi. Redau aici un fragment din povestirea care vă apărea anul viitor în volumul „Strălucitor. Întâmplări gazetărești”.  Mulți dintre cei care l-au cunoscut pe Titus și au citit textul au spus că am surprins e ...

Read more

Evadarea (6)

  CONTINUARE DIN PARTEA A CINCEA Trenul stătea zece minute în gară. Făcea cruce cu altul, care venea de la Iași și mergea la Dorohoi. Orașele astea sunt amândouă foarte departe. Stai între ele și nu știi spre care să apuci. Dar tata e la Iași. Aleg Iașul, că acolo mă trage inima. Ca o locomotivă, așa mă trage. O locomotivă cât pumnul. Dumnezeu stă înăuntru, mititel și El, și bagă întruna cărbuni. Dum-d ...

Read more

Evadarea (5)

CONTINUARE DIN PARTEA A PATRA În vacanța de iarnă am stat la cămin. Era prima vacanță – și înainte de asta mă gândeam numai la ziua când voi ajunge acasă. Atât aveam în cap: vacanță, vacanță și iar vacanță. La școală, la cămin, la joacă, mintea mea nu stătea deloc cu mine, unde eram eu, ea săraca umbla tot pe dealuri, pe acasă. Îmi era dor de mămuța, de tătuța, de moș Ion, de băieții de pe strada mea. De Fi ...

Read more

Evadarea (4)

CONTINUARE DIN PARTEA A TREIA Într-un ocol pentru înțărcat pui de drac i-aș închide eu pe câțiva profesori de aici. În primul rând pe Anghel–Berbecul. Îi zicem așa deoarece are părul creț ca un berbec. Și fața turtită ca o plăcintă. El m-a luat de ureche și m-a dus așa, pe sus, de la poartă până pe scările căminului. Că de ce am vrut să fug? Că de ce nu-mi place la cămin? Întâi mi-a dat numai o palmă peste ...

Read more

Evadarea (3)

  Continuare din partea a doua Am ieșit în curte și ne-am așezat pe o bancă. Atunci au venit mai mulți copii la mine și m-au întrebat cum mă cheamă și ce am bun de-acasă, haleală. Erau băieți de la cămin, veniseră cu rândul, ținându-se de mână, să mănânce. Era ora mesei. Tovarășa care i-a adus a zis să mănânc și eu cu ei. Și mama. Am intrat toți într-o sală mare cât o școală, plină cu mese. Ne-am pus l ...

Read more
Scroll to top