You Are Here: Home » PROZĂ

La ocazie

FOTO: Anca-Mirela Gavriloaie Am luat o bătrână la ocazie. Am văzut-o de departe. Înfofolită, deși se anunța o zi toridă, așa cum umblă babele pe la țară, acoperindu-și cu pudoare ruinele trupești. Mergea la Bucecea, vreo 15 km. – Câți ani ai, mamaie? – 80, șefule! – Aoleu, nu-mi mai spuneți, vă rog, „șefule”, că nu-mi place. Nu-s naș de tren. – Dar conduci o mașină, deci știi ceva carte, te descurci printre ...

Read more

Totul pentru pilaf

Un clește pentru pilaful meu M-am apucat să-mi fac un pilaf, că mi-era poftă, dar lipsa unui patent potrivit m-a pus într-un mare impas. De obicei nu e nevoie de patent la pilaf, dar eu făceam un pilaf cu târtițe de curcan și nu puteam nicicum să scot rădăcinile de pene. Nu e deloc ușor să faci treaba asta fără o ustensilă potrivită. Întâi am încercat să smulg penele cu unghiile. La unele, retezate fix la n ...

Read more

Blestemul blestemelor

Moș Ion (stânga) și moș Toadere, un cioban și un fotograf, iar în mijloc, mămuța. Moș Ion a venit într-o seară pe la noi. A lăsat șareta la poartă și i-a pus calului niște fân la conovăț, semn că n-avea de gând să vânture ușile, ci să stea mai mult. Mama, cum i-a văzut căciula peste gard, a și dat fuga în beci să aducă niște vin. Moș Ion nu era la vremea aceea chiar moș. Îi ziceam așa pentru că era unchiul ...

Read more

Nu mai zgâriați brânza!

Demult, în altă epocă, redacțiile aveau mașini, reporterii se duceau acolo unde se întâmplau lucruri. Fane, șoferul, își mânca de sub unghii în delegații. Cât era de diurna de mică, el tot voia să economisească ceva, cât de cât. Ce să mănânci de 13 lei într-o zi și să-ți mai și rămână? El reușea! Pentru ziariștii mai tineri, care nu știu ce înseamnă o delegație, aceasta este o deplasare a reporterului în te ...

Read more

Când tata a adus pisici

S-a auzit o pocnitură pe la miezul nopții. – S-a prins un guzan! a strigat tata sărind din pat. Erau mulți guzani. Mai mari decât mâțele. Nu mai puteai păstra nimic în pod din cauza lor. Rodeau tot. Tata n-a pus otravă. Zicea că ne-am putea otrăvi și noi. Eram copii, băgam orice în gură. Se puteau otrăvi și mâțele, și hulubii, și câinii. A adus niște capcane. Vreo zece. Le făcuse la atelierul de la fermă. E ...

Read more

Trenuri nemțești și alte aroganțe

Un tren frumos ca degetul Atoatefăcătorului din Capela Sixtină  Las capul pe spate să ațipesc puțin. Scaunul e un obiect ascultător, se adaptează cuminte la poziția mea: șezutul se întinde, tetiera coboară. Stau comod ca la mama în brațe. Tapițeria e ca nouă și miroase a parfum. Lavandă. Nu spun că nu-mi place. Dar să dai scaunele cu parfum, asta e o aroganță de care numai nemții și alții ca ei sunt în ...

Read more

Un covrig pe conștiință

Gazeta „Atitudinea” a apărut pe la începutul lui 1990 în Botoșani. Câțiva tineri au tipărit-o într-o noapte, cu texte de adunătură. Era penibilă, dar a devenit tot mai bună de la un număr la altul; după un an, când a devenit ziar adevărat, a încetat din viață. Un an era destul de mult pentru o gazetă liberă în Botoșaniul acelei perioade, fesenist până la isterie. Era atunci, la început, o armonie paradisiac ...

Read more

Poștașul repetă întotdeauna de o mie de ori

Mă sună un domn de la Poșta Română. Un poștaș. ‒ Am un pachet pentru dumneavoastră din Belgia. Sunteți acasă? ‒ Nu. ‒ Dar unde sunteți? ‒ Sunt prin Vâlcea. Ce contează? ‒ Deci nu veniți azi. ‒ Nu. ‒ Dar când veniți? ‒ Săptămâna viitoare, nu știu exact ziua. ‒ Hm… Eu vreau să vă ajut, dar… Coletul se va întoarce în Belgia. ‒ E sora mea acasă. Lăsați-i-l ei, vă rog. ‒ E în nume cu dv? ‒ Sora? ‒ Da. ‒ Nu. ‒ Da ...

Read more

La pușcărie pentru o figură de stil

Am fost condamnat și închis pentru un articol. Pentru că am scris despre șeful meu că semăna cu  Saddam Hussein – așa a motivat judecătorul Teodor Nițu; se purta ca un dictator, ăsta e adevărul. Condamnarea s-a pronunțat în lipsa mea, la Botoșani,  în ianuarie 1992. Eu locuiam deja de aproape un an într-un sat din județul Iași, la socri. Habar n-aveam de sentință. Am fost dat în urmărire generală și, cu toa ...

Read more

Femeia cu mustață

Am plecat din Târgu Frumos pe la patru dimineața, spre Iași. Încercam din răsputeri să-l fac pe Lari să fie atent la drum. Conducea imprudent. Părea că a rămas cu mintea la frumoasele obiceiurile de nuntă din părțile locului, parcă nu mai văzuse mirese furate. Ajunși în Iași, aveam o mare dilemă: unde să-l cazez ieftin pe Lari? El nu se putea odihni bine într-o cameră de peste zece euro. Nu puteam risca să ...

Read more
Scroll to top