Fasoliada – Momente și spițe (55) Reviewed by Viorel Ilișoi on . [embed]https://www.youtube.com/watch?v=T1FWuzveA08[/embed] Anul ăsta a fost o fasole cuminte. De Ziua Națională, în parcul Crângași. A stat aproape o oră în caz [embed]https://www.youtube.com/watch?v=T1FWuzveA08[/embed] Anul ăsta a fost o fasole cuminte. De Ziua Națională, în parcul Crângași. A stat aproape o oră în caz Rating: 0
You Are Here: Home » MOMENTE ȘI SPIȚE » Fasoliada – Momente și spițe (55)

Fasoliada – Momente și spițe (55)

Anul ăsta a fost o fasole cuminte. De Ziua Națională, în parcul Crângași. A stat aproape o oră în cazan, până să fie împărțită poporului, și n-a zis nimic. Tristă fasole, trist popor. N-a scos o răsuflare pe sub capac,  nu i s-au simțit în jur în jur căldura și mirosul. A stat singură, departe de cârnații ținuți separat, într-o cratiță. Când s-a întâlnit cu cârnatul în castronul de plastic, fasolea a primit o gogonea deasupra. Nici atunci n-a zis nimic. În douăzeci de ani de democrație, de când e scoasă la marile sărbători, s-a învățat cu gogonelele.

În alți ani, tot de Ziua Națională, fasolea era de nestăpânit. Bolborosea în oalele cât cupola de biserică, se agita în castroane, sărea pe piepturile românilor veniți să-și sărbătorească țara, făcea acrobații în aer, țâșnea, printre dinți, din gurile care o mestecau în fugă. Și ceva din agitația fasolei nărăvașe se transmitea și oamenilor. Așa se năștea acea rușinoasă învălmășeală cu care televiziunile ne-au obișnuit.

            Acum n-a mai fost la fel. O fi pus careva cine știe ce în fasole, de-a liniștit-o în halul ăsta. I-o fi venit și ei mintea la cap după douăzeci de ani de zbucium. S-o fi resemnat. Cine știe?
          Când a apărut primarul Poteraș, al Sectorului 6, a avut un scurt moment de tresărire. Tuști! – a sărit din castronul unui unui bătrân direct pe mâna primarului. Uite-așa de mare. Fost luptător de greco-romane. Își trântea adversarii cu un tur de braț, cu un tur de șold. Acum s-a aliat cu fasolea și îi face cu un tur de scrutin. Și ce flori frumoase pune în sector!
            Mai curând a fost: nu o răzvrătire a iahniei, ci un tremur de plâns al bătrânului: că nu-i ajunge pensia, că nevasta îi moare în casă fără medicamente. Primarul s-a preocupat mai mult de fasole. A adunat-o cu grijă de pe mâini, a șters marginile castronului cu servețele de hârtie. Atât. În rest, nici fasolea n-a mai zis nimic, nici poporul.
            Se întâmplă ceva cu fasolea noastră, băgați de seamă!




Donație unică
Donație recurentă

Virament în euro

Cont:
Viorel Ilișoi, RO11BRDE410SV36280504100 EUR
Deschis la : BRD-Groupe Société Générale, Agenția Gara de Nord, București
Cod SWIFT: BRDEROBU

Virament în lei

Cont:
Viorel Ilișoi, RO20INGB0000999903842333 RON
Deschis la: ING Bank N.V. Amsterdam, Sucursala
Bucureşti
Cod SWIFT: INGBROBU;
Cod BIC: 606410008.



Comments (4)

  • Dana

    Saraca fasole, ea nu are nici o vina 🙂
    Ba da, are o vina ca tare s-a scumpit si cred ca de aia tacea ca se simtea vinovata!

    Răspunde
  • Anonymous

    Lumea a treia! Fasolea de Ziua Nationala, kilogramul de zahar pentru un vot, ingramadeala pentru tigai ieftine la „Mol” samd. Suntem vai de capul nostru.

    Răspunde
  • Dr. Fasolog Cârticolog

    S-a scumpit fasolea al naibii.
    Dar e de inteles de ce s-a scumpit, pentru ca nu se mai face, in zona unde locuiesc bunicii mei de vreo 3 ani e seceta mare, dar mare, seceta moldoveneasca si intr-un asa aer uscat prin pamantul bolovanos nu cresc decat cucuruzi, stiuleti de o palma, papusoi cu frunza ingalbenita, papusoi moldovenesti le spunem, mai anemici asa. Si daca nu ploua si-i cald si zi si noapte canci roua. Fasolele plantate pe randurile lanului de porumb se usuca inca dinainte de a face floare. La jumatatea lui iunie vrejul este deja uscat.
    Si mai e si problema cartitelor. Au plantat fasole si in camp deschis, neumbrite de maretia papusoiului moldovenesc. Au fost udate la timp, au fost plivite si prasite la timp, dar nimic. Cartitele ataca in ziua de azi tot, ne plangem de economia subterana, cartitele astea au pus cruce agriculturii de gospodarie. Nu tu cartof, nu tu morcov, nu tu ceapa, nu tu pastarnac, chiar si usturoiul le place jigodiilor. De zarzavaturi, ardei, vinete si rosii au grija coropisnitele. Uneori cartitele se mai rasfata si sug radacina dulce a firelor de varza. Sfecla de zahar nu se mai cultiva de mult, nu vrem cartite diabetice. Ridichile de iarna nu prea le plac, dar pe cele de luna le gasesc delicatese. Nu stiu cum e in alte gradini, dar in cea a bunicilor cel mai mare dusman al cartitelor este un motan. Nu-i chiar un motan ca oricare altul, el are povestea lui, dar pentru asta poate gasesc topic alta data. Motanul bunicilor obisnuieste verile sa doarma pe vadurile cu varza sau cuibarit printre cuiburile de fasole, unde pamant e mai racoros si cucoanele isi scot mai des capusorul sa respire belsug. Si zi de zi prinde cate una, ai spune ca e o invazie de cartite in Moldova si poate chiar e. Nu e lot sa nu fie gaurit de cartite, fie el in varf de deal sau pe mal de rau. Unele s-au domesticit, în sens că s-au apropiat foarte mult de casa omului, chiar au invadat casa omului. Intr-o zi am gasit, sub vatra unei sobe a unei case din chirpici un musuroi bine cladit, cu influente gotice, cu arcade ionice, coloane corintice, mai ca ziceai ca-i musuroi din reclamele nemtesti. Noroc de motanul incaltat ca a invatat-o minte pe baroneasa Munchausen. A prins-o de ciuf, i-a dat doua scatoalce peste pometii parfumati cu apa de colonie din bulbi de lacramioare si a scos-o afara. Era grasuta, deloc ciolanoasa, avea un pantec de preot la varsta a treia. In urma ei ziceai ca a erupt Popocatepetl, asa multe gaze veneau dinspre bucataria baronesei. Or fi fost de la fasole, de la o iahnie de fasole, cine o sti.

    Răspunde
  • Calin

    E bine în Maramureș, e foarte bine. Nu politic, că trăim tot în România, dar Viena e mai aproape decât Bucureștiul. Mai bine alerg la Flomarkt-ul nemțesc decât la Romexpo, ceea ce se întâmplă la capitală pare văzut la televizor cumva aidoma lui Suleiman Magnificul, o telenovelă peste care sar când dau pe TV. Pentru mine Bucureștiul e acolo unde mergi cu ploconul de ceva pentru că ai nevoie de-o hârtie. Am dus castane și pălincă la CNA ca să primesc țidulă la mână că ma lasă să îmi bag banii mei într-un sat unde întindeam cabluri. Apoi a venit alt bir și alte taxe de la Electrica, de la Antene ca să crească ceafa și gușa greco-bulgărimii. Până am vândut, i-a trebuit rețeaua mea de 400 de abonați lui Prigoană, lui nu-i ia nimeni atâtea biruri.
    Halal capitală, uneori varianta de alipire la Ungaria parcă nu era așa de rea. Direcția birului era alta, Lucră ardeleanul ca să plătească capitala voturile din Moldova. Fugi de dracu, dai de mă-sa !
    Să fie sănătoasă țara, e frumoasă, ce-i drept, păcat că-i locuită.

    Răspunde

Leave a Comment

Scroll to top