Şi pe noi cui ne laşi, băi maestre? (Panoul de onoare 17) Reviewed by Viorel Ilișoi on . [caption id="attachment_5730" align="alignright" width="300"] Costel Crângan[/caption] De Costel Crângan Tocmai ce-am citit o ştire tristă. Nu, din fericire n-a [caption id="attachment_5730" align="alignright" width="300"] Costel Crângan[/caption] De Costel Crângan Tocmai ce-am citit o ştire tristă. Nu, din fericire n-a Rating: 0
You Are Here: Home » PANOUL DE ONOARE » Şi pe noi cui ne laşi, băi maestre? (Panoul de onoare 17)

Şi pe noi cui ne laşi, băi maestre? (Panoul de onoare 17)

Costel Crângan

Costel Crângan

De Costel Crângan

Tocmai ce-am citit o ştire tristă. Nu, din fericire n-a murit nimeni, dar este ca şi cum ar fi murit, căci ştirea asta, în esenţa ei, seamănă cu un fel de necrolog al unei profesii.

Jurnalistul Viorel Ilişoi, coleg de breaslă (şi fost o vreme chiar coleg de redacţie*), unul dintre cei mai hărăziţi ziarişti pe care i-a dat ţărişoara asta, a anunţat că se retrage din meserie. Uite-aşa!

Mucalit ca de obicei, Viorel şi-a făcut publice intenţiile pe pagina de Facebook, imediat după anunţul că vrea să devină vegetarian, însă nu-şi poate convinge creierul că porcul e o plantă. Nici că se putea potrivi mai bine ordinea informaţiilor, căci la fel de greu îşi va putea convinge mintea/condeiul/sufletul că nu mai este jurnalist. Păi, ce? 26 de ani de presă se pot închide −hodoronc-tronc! − ca un dosar penal în care s-a dat NUP?

Oricât ar părea de greu de crezut, la baza deciziei lui Viorel Ilişoi de a-şi băga picioarele în el de jurnalism nu stau nici resorturi psihologice freudiene şi nici fiţe de Adi Mutu al ziaristicii. Vă spun, cu mâna pe inimă, că el ar mai fi vrut şi, cu siguranţă, ar mai fi putut. Dar, fix ca-n bancul cu amorul studenţesc, n-are unde şi nici nu prea mai are cu cine.

Fără dubiu, el nu este modelul de salahor la care visa un stupid de manager media ce decretase că un profesionist al condeiului trebuie să scrie 20 de „itemuri” pe zi. Observaţi că nici nu mai spunea, ca tot omul, articole, ci itemuri. Kilograme, adică. Cuvinte de-a valma, cu lopata, ca la blocurile alea comuniste din prefabricate.

Credeţi că vreun bloc din prefabricate, făcut la repezeală de necalificaţi şi de condamnaţi, va fi declarat vreodată monument de arhitectură? Sau, ca să vin la temă, credeţi că vreun ziarist care face o basculantă de „itemuri” în loc de anchete, reportaje sau interviuri va ajunge vreodată să schimbe ceva în bine? Dacă veţi considera că se poate, atunci este cazul să vă opriţi din citit. Ceea ce voi scrie de aici încolo nu vă va interesa.

Viorel Ilişoi se retrage (aş putea zice sabatic, dar ştiu că nu este chiar în acel sens) într-un sat din Bucovina lui dragă. Habar n-am cu ce se va ocupa acolo (mi-e şi jenă să-l întreb), dar sunt convins că indiferent ce va face, va face excepţional. Pentru că Viorel pune suflet cu pumnul şi în cuvântul scris, dar şi în activităţi d-astea, subzistenţiale, cum ar fi făcutul piroştilor.

Este un om rar. Atât de rar încât ar trebui să facem o încăpere din cleştar doar pentru el, ca să-l putem observa cum zideşte metafora cu răbdarea şi cu înflăcărarea – două noţiuni uşor contrare, nu-i aşa? – meşterilor care au ridicat monumentele de arhitectură ale civilizaţiei umane.

Pe undeva, Viorel Ilişoi se-ntoarce în lumea care l-a dat universului. Se iroseşte un ziarist, aş putea fi tentat să spun.

Însă nu voi afirma asta, căci ştiu sigur că jurnalismul de excepţie se poate face la fel de bine şi în creierii munţilor, pe cât se poate face în redacţia unui mare trust mondial de presă. Însă stupizii care văd mass-media ca pe o marfă, ca pe un medicament de „zombizare” şi manipulare, nu vor înţelege niciodată asta.

Succes maxim, Viorel Ilişoi şi îngăduie-mi o întrebare inspirată dintr-un scheci jucat urieşeşte de Toma Caragiu: şi pe noi cui ne laşi, băi maestre?

Apărut în „Adevărul“, 15 iunie 2015

* La cotidianul „Viața liberă” din Galați, unde Costel Crângan era redactor-șef, în perioada 20 octombrie 2014-30 aprilie 2015 (n.m., V.I.)

 





Donație unică
Donație recurentă

Virament în euro

Cont:
Viorel Ilișoi, RO11BRDE410SV36280504100 EUR
Deschis la : BRD-Groupe Société Générale, Agenția Gara de Nord, București
Cod SWIFT: BRDEROBU

Virament în lei

Cont:
Viorel Ilișoi, RO20INGB0000999903842333 RON
Deschis la: ING Bank N.V. Amsterdam, Sucursala
Bucureşti
Cod SWIFT: INGBROBU;
Cod BIC: 606410008.



Comments (4)

  • VioL

    Sper să nu aveti dreptate D-le Costel Crângan. E România unde trăiesc şi răzgândaci şi poate ca dă un ul din ăştia (răzgândaci desigur) peste Dl Ilişoi şi-i explica cum e cu răzgînditul. Poate reuşeşte să-l facă să se răzgîndească.

    Răspunde
  • 12345

    Doar ca Botosaniul e in Bucovina la fel de bine precum e Galatiul in Ardeal. In rest e bine.

    Răspunde
    • Viorel Ilișoi

      Tatăl meu era din Bucovina (numesc așa ținutul ăsta, deși nu sunt de acord cu denumirea, ca să avem acordul noțiunilor).

      Răspunde
      • 12345

        Atunci a fost vorba de o subtilitate a autorului, data de avantajul de a va cunoaste personal. Imi retrag umila precizare geografica 😀

        Răspunde

Leave a Comment

Scroll to top