Toate poeziile mele într-o carte Reviewed by Viorel Ilișoi on . E gata să apară cartea mea de poezii, unica, în care am adunat tot ce am scris până acum, mai exact tot ce a rămas din ce am scris. Pentru că mi-am ars la un mo E gata să apară cartea mea de poezii, unica, în care am adunat tot ce am scris până acum, mai exact tot ce a rămas din ce am scris. Pentru că mi-am ars la un mo Rating: 0
You Are Here: Home » GHIDUȘII » Toate poeziile mele într-o carte

Toate poeziile mele într-o carte

E gata să apară cartea mea de poezii, unica, în care am adunat tot ce am scris până acum, mai exact tot ce a rămas din ce am scris. Pentru că mi-am ars la un moment dat toate poeziile și toată proza, într-un moment de derută identitară; apoi am spus că de fapt am ars câmpul pentru a semăna altceva, pentru a lua totul de la început. Unele poezii au scăpat de foc, fiind la timpul lor dăruite prietenilor și mai ales prietenelor pentru care le-am scris. Le-am recuperat aproape pe toate. Altele au fost salvate de prieteni, care le-au publicat pe Internet, prin reviste literare. În mod miraculos au reapărut și niște caiete din tinerețe, lăsate cu inconștiență pe la unii și pe la alții: am mai recuperat și de acolo câte ceva.  Pe lângă toate acestea, am scris intens în ultimul timp și din toate am alcătuit un volum masiv de poezii. Altul nu voi mai publica.

Cartea, intitulată simplu „Toate poeziile mele”, va apărea într-o ediție bibliofilă, la un preț pe care nici nu îndrăznesc să-l scriu aici, și o voi distribui personal, nu prin librării. Până atunci, știindu-vă nerăbdători, public aici câteva dintre cele mai reușite poeme ale mele, o mică parte din uriașul volum.

Vă doresc lectură plăcută!

 

Elegie pentru steaua pierdută

 

La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.

Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre,

Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie:
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem, şi nu e.

Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adâncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmăreşte încă.

(București, 8 decembrie 2016)

 

Priveghi

 

Dormeau adânc sicriele de plumb,
Si flori de plumb și funerar vestmânt ‒
Stam singur în cavou… si era vânt…
Și scârțâiau coroanele de plumb.

Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, și-am început să-l strig ‒
Stam singur lângă mort… și era frig…
Și-i atârnau aripile de plumb.

(Albești, 8 decembrie 199, la mormântul mamei)

 

Când ai plecat, iubito

 

De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci.
Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,
Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o dată înapoi!

Ţi-as fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?

Voiam să pleci, voiam şi să rămâi.
Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.
Nu te oprise gândul fără glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?

(Botoșani, 2001, toamna)

Floarea din grădină

Într-o grădină,
Lâng-o tulpină,
Zării o floare, ca o lumină.

S-o tai, se strică!
S-o las, mi-e frică
Că vine altul şi mi-o rădică.

 

Declarație de dragoste

 

(Pentru Denise)

 

Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă ştie pe de rost
şi ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge,
cum aş putea întoarce copilul care-am fost
când carne-mi înfloreşte şi doar uitarea plânge.

Sunt tânăr, Doamnă, lucruri am aşezat destul
ca să pricep căderea din somn spre echilibru,
dar bulgări de lumină dac-aş mânca, sătul
nu m-aş încape în pielea mea de tigru.

Sunt tânăr, Doamnă, tânăr cu spatele frumos
şi vreau drept hrană lapte din sfârcuri de cometă,
să-mi crească ceru-n suflet şi stelele în os
şi să dezmint zăpada pierdut în piruetă.

Sunt tânăr, Doamnă, încă aripile mă ţin
chiar de ating pământul pe-aproape cu genunchii,
această putrezire mă-mbată ca un vin
căci simt curgând prin dânsa bunicile şi unchii.

Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, de-aceea nu te cred,
oricât mi-ai spune, timpul nu-şi ascute gheara
deşi arcaşii ceţii spre mine îşi reped
săgeţile vestirii, sunt tânăr. Bună seara!

(Pipera, 7 decembrie 2016)

 

Sunt spiritul adâncurilor

 

Eu sunt spiritul adâncurilor,
Trăiesc în altă lume decât voi,
În lumea alcoolurilor tari,
Acolo unde numai frunzele
Amăgitoarei neputinţi sunt veştede.
Din când în când
Mă urc în lumea voastră
În nopţi grozav de liniştite şi senine,
Şi-atunci aprind mari focuri
Şi zămislesc comori
Uimindu-vă pe cei ce mă-nţelegeţi.
Apoi cobor din nou prin hrube trudnice
În apa luminoasă, minunată.
Sunt spiritul adâncurilor,
Trăiesc în altă lume decât voi.

 

NOTĂ: Aceste poezii reprezintă abia 4 la sută din uriașa mea carte. Cine vrea să o citească integral (și nu mă îndoiesc că sunt mulți doritori) trebuie să mă contacteze la telefon sau pe e-mail (vezi CONTACT); plata se face prin virament în contul meu, iar eu voi livra cartea prin poștă (numai în România).





Donație unică
Donație recurentă

Virament în euro

Cont:
Viorel Ilișoi, RO11BRDE410SV36280504100 EUR
Deschis la : BRD-Groupe Société Générale, Agenția Gara de Nord, București
Cod SWIFT: BRDEROBU

Virament în lei

Cont:
Viorel Ilișoi, RO20INGB0000999903842333 RON
Deschis la: ING Bank N.V. Amsterdam, Sucursala
Bucureşti
Cod SWIFT: INGBROBU;
Cod BIC: 606410008.



Leave a Comment

Scroll to top