You Are Here: Home » Articles posted by Viorel Ilișoi (Page 3)
Viorel Ilișoi

Number of Entries : 435

Cartea unor marginali

De MIRCEA GHEORGHE Cititorul atent și iubitor de literatură are cel puțin două motive ca să se despartă de cartea* lui Viorel Ilișoi cu melancolie. Mai întâi, cartea dezvăluie cu forță și cu o artă literară ireproșabile o imagine complexă, uneori tristă, alteori de-a dreptul patetică a societății românești post-comuniste. O imagine dominată de note negative, în care normalitatea modestă a slujbelor mărunte ...

Read more

Poemul

Ilustrație de Ludmila Shumilova Ca un orb mă încui în tăcere Și îmi fac din pleoape fereastră. Văd cuvinte pe sticla de bere, Scrie ceva și pe luna albastră.   Cresc litere verzi prin unghere Ca iarba cuprind orașul de tot, Trece prin parcuri o adiere De arbori crescuți dintr-un ciot.   În colț, la salam, vine și cere O doamnă cu unghii carmin, La depou se aud leviere Ciocănind înfundat și străin. ...

Read more

Balada lui Doilasută

Doamne-Doamne te ajutăDacă dai cei DOI LA SUTĂ.  Unii care-au dat au fostAvansați rapid în postȘi-au ajuns egali cu șefiiLa nivelul net al lefii.  Doi burlaci (50 și peste)Și-au găsit pe loc neveste.  O frumoasă domnișoarăDintr-un colț uitat de țarăA donat cu Doi-Trei-ZeroȘi-a găsit un sac cu Dero.Fremătând de bucurie,A spălat o lenjerie.  Altă tânără, din Iași,A născut doi copilași,Deși se jura că n-aConlu ...

Read more

Când tata a adus pisici

S-a auzit o pocnitură pe la miezul nopții. – S-a prins un guzan! a strigat tata sărind din pat. Erau mulți guzani. Mai mari decât mâțele. Nu mai puteai păstra nimic în pod din cauza lor. Rodeau tot. Tata n-a pus otravă. Zicea că ne-am putea otrăvi și noi. Eram copii, băgam orice în gură. Se puteau otrăvi și mâțele, și hulubii, și câinii. A adus niște capcane. Vreo zece. Le făcuse la atelierul de la fermă. E ...

Read more

Omul care te ține aici

O întâlnire emoționantă, azi, cu doctorul Dan Timofte, cel care m-a operat în toamna lui 2015. Ajunsesem în culmea obezității mele, la peste 155 de kilograme. Abia mă mai mișcam. Eram o mașinărie greoaie și uzată, cu toate cele stricate în mine, cu inima slăbită – abia de mai făcea față. După operație nu m-am mai trezit. Probabil când m-au săltat brancardierii – ditamai elefantul! – s-a rupt undeva, la ...

Read more

La Castel în poartă

Orologiul sună noaptea jumătate.La Castel în poartă oare cine bate? – Eu sunt, gazdă bună, domnul Viorel,Sunt poet și caut cameră-n hotel.Soarta noastră fuse crudă astă dată:N-am pe card o sumă cât ar fi de plată.Dar deschideți poarta... Lupii mă-nconjor...Vântul suflă rece... Simt că o să mor! – Ce spui, tu, străine? Poetu-i departe.Brațul său energic scrie la o carteDe povești la care lăcrimezi din greu.D ...

Read more

Aventuri basarabene

Interviu realizat de INA GUȚU pentru Radio Chișinău Cu Val Mănescu și Adrian Alui Gheorghe la lansarea volumului „Cele mai frumoase reportaje” în Piatra Neamț Este considerat printre cei mai buni sau chiar cel mai important autor de reportaje din presa românească a ultimei jumătăți de secol. Jurnalistul și publicistul Viorel Ilișoi și-a lansat recent „Cele mai frumoase reportaje”, un volum cu ...

Read more

În rezervația de îngeri

A murit poetul Emil Brumaru... (Foto: V. I.) Piperul nu va mai avea de-acumAcelași gust, nici sânii frumusețe.Emil Brumaru împletește fumDin inimile arse de tristețe. Și, cine știe, vom vedea cândva în zbor cum păpădiile îi carăpoemele în cer spre-a le vărsalin peste noi, cu ploile de vară. Vom sta vrăjiți sub ploaia de poemespoite cu argint de lună nouăși vom dori poetul să ne chemela el, de unde plouă, pl ...

Read more

Azi am vorbit cu inima mea

Foto: Elena ILUȚĂ Azi am vorbit cu inima mea. Ce cuvinte frumoase i-am spus! Am simțit atunci că ar vrea Să bată o viață în plus. Doamne, cât poți tu să muncești, Zi și noapte nu stai nicio clipă, Să nu cad de pe cer fiindcă-mi ești Înăuntru aripă. Ce inimă bună poți fi, Tot ce văd încape în tine, Pentru toate-mi trimiți zi de zi Lacrimi, nu sânge prin vine. Ce frumoasă ești, inima mea, Și toate asemenea ți ...

Read more

Trenuri nemțești și alte aroganțe

Un tren frumos ca degetul Atoatefăcătorului din Capela Sixtină  Las capul pe spate să ațipesc puțin. Scaunul e un obiect ascultător, se adaptează cuminte la poziția mea: șezutul se întinde, tetiera coboară. Stau comod ca la mama în brațe. Tapițeria e ca nouă și miroase a parfum. Lavandă. Nu spun că nu-mi place. Dar să dai scaunele cu parfum, asta e o aroganță de care numai nemții și alții ca ei sunt în ...

Read more
Scroll to top