You Are Here: Home » MOMENTE ȘI SPIȚE (Page 6)

Cervantes și veceul – Momente și spițe (7)

           Avem, în sfârșit, veceuri. Cabine de plastic, mobile. Sunt pentru toată lumea. Peste tot. Verzi, gri, albastre. Mai late, mai înguste. Pentru toate gusturile.           Ieșiți din bloc, la colț e un veceu. La ieșirea din metrou e un veceu. La intrarea în parc e un veceu. Pe alei sunt aliniate veceuri. Nu știu când au apăut. Dar văd că proliferează și în curând am putea avea fiecare veceul nostru ...

Read more

Salcâmii blestemați – Momente și spițe (6)

O specie periculoasă de salcâmi s-a dezvoltat într-o vreme de-a lungul Dâmboviței. La Casa Radio, pe o lungime de 600 sute de metri, numai pe latura dinspre chei, erau cam o sută de copaci.          Cordonul de arbori cu spini, cei mai lungi și mai ascuțiți spini, începea de la Parcul Operei și se întindea până la ANEFS. Erau numai salcâmi boierești, cu țepii cât suvacul, cu pieliță vișinie. Și poate și cu ...

Read more

La Botanică la poartă – Momente și spițe (5)

Vine la mine un nepot din Botoșani să se facă fotbalist, că alt viitor nu are. E talentat. Ține mingea pe bombeu, pe frunte, o plimbă pe mâini și pe spate câte un ceas fără s-o scape. Steaua îl respinge, iar la Dinamo nu vrea, că are sânge roșu-albastru. Trenul înapoi e pe la miezul nopții. Hai să-i arăt Bucureștiul. Eu cu Leta, el cu bicicleta fiicei mele. La poarta Grădinii Botanice stă un gardian și se u ...

Read more

Satul de după blocuri – Momente și spițe (4)

        Nu știam că se poate călători în timp cu bicicleta. Leta mi-a arătat zilele trecute că se poate; și încă fantastic de ușor. A cotit-o pe după bloc, printre câini, a traversat strada Apusului pe lângă bancomatul BRD, a ținut-o întins pe niște străduțe și deodată m-am trezit în secolul 19. Eram pe bulevardul Anul 1864.           Bulevardul acesta — revăd și acum imaginea — este de fapt o uliță neînchi ...

Read more

Fluierici – Momente și spițe (3)

Din relația perfect legală dintre Poliția Rutieră și Primăria Capitalei a rezultat un pitic. Scundacul, cunoscut sub porecla de Fluierici, dirijează de câțiva ani circulația în dreptul unui semafor de pe Șoseaua Virtuții. Acolo, un panou instalat de Primărie îi anunță pe pietoni: “Pentru traversare, apăsați butonul și așteptați culoarea verde”. “Verde” e scris cu albastru. E una din glumele edililor noștri, ...

Read more

Leta se întoarce – Momente și spițe (2)

          Bucureștiul a început să se dilate din ziua când am cumpărat-o pe Leta. Ca un cocoloș de hârtie pe care îl netezești. Și a devenit tot mai mare cu fiecare nouă bucată străbătută cu bicicleta. A început să fie și populat de oameni cu fețe aproape palpabile, cu mirosuri, cu voci: oameni vii. Apoi s-a contractat ca un sfincter când Leta a dispărut chiar de la un metru de Secția de Poliție 21. Era leg ...

Read more

Elegie pentru bicicleta Leta- Momente și spițe (1)

           Să nu reclamați la Secția de Poliție 21 obiecte pierdute, dacă-s mai mici decât o dubă. Duba din care le-a fugit polițiștilor un arestat chiar din curtea secției, de sub nasul lor. Nici eu n-am reclamat când mi-au furat-o pe Leta. Bicicleta mea. O alintam Leta – cum altfel să alinți o bicicletă, decât așa, stupid si drăgăstos: Bicicleta Leta?           N-o mai văd seara sclipindu-și abțibildurile ...

Read more

Viorel Ilișoi, omul care va trage-n noi!

De Ioan T. Morar             Era să dea peste mine, la stop, pe Bulevardul Decebal. Eu eram de vină că stăteam pe banda pentru bicicliști. Iar el, Viorel Ilișoi, era pe bicicletă. Venea din Militari la plimbare. Cam lungă plimbarea, mi-am zis. Am schimbat câteva cuvinte, nu-i cunoșteam pasiunea pentru ciclism. Imediat mi-am spus că o fi ceva ascuns, precis se documentează pentru un subiect de reportaj. Pent ...

Read more
Scroll to top