You Are Here: Home » POEZELE

Panta rhei

Ilustrație: Atinge-mă cu privirea (Ludmila Shumilova) Privește-mă: nu mai sunt eu, altcineva mă privește acum. Noi mergem îmbrățișați pe deasupra, râul de cuvinte curge sub noi. Când călcăm pe cuvinte, suntem. O clipă. După aceea nu mai suntem ce-am fost. Ochiul de sus și ochiul de jos nu se privesc niciodată. Când un ochi se deschide, alt ochi se închide la loc. Nu poți spune de două ori același cuvânt, nu ...

Read more

Despărțire

Ilustrație de Ludmila Shumilova Azi am udat florile și am hrănit pisica,apoi m-am uitat prin toată casași nu am mai văzut nimic viu în jurul meu.  Gândurile nevăzute se învârt în vârful unui ac,totul se resoarbe într-un punct.Strâng pământul în pumn și pământulmă strânge încet în pumnul lui.  E totuși atâta suflu în miezul absenței!Lemnul începe să vorbească,aud foșnetul frunzelor în sertarul uscat;e un cân ...

Read more

Prima zi de școală

Fotografie de la panoul de onoare al casei de copii, din clasa a șasea. Bibliotecara Violeta Ailenei a găsit-o printre hârtiile de la secretariat și a păstrat-o, mi-a trimis-o după 25 de ani, când m-a dibuit pe Internet. (Foto: Alfons Sava) Urâtă zi! Mă duc la școală, mamă,cu două mere acre în ghiozdan,cu bube la genunchi, de pe maidan,și-n piept cu zece inimi ce te cheamă. Nu mă mai rupe, mamă, de la tine, ...

Read more

Recviem pentru Andra Elena

După ce am venit de la înmormântarea nepoatei mele Andra Elena, am căzut în somn, doborât de oboseală și de durere. Când m-am trezit, i-am dictat acest poem Andreei, sora mai mică a Andrei. Așa cum l-am visat i l-am dictat, dintr-o suflare, iar ea l-a scris pe telefon. Am mai lucrat după aceea la poem și-l public acum, așa cum se găsește, într-un moment când mi-e dor, tare dor de Andra și altceva decât o poezie nu-i pot spune. ...

Read more

Dați-ne ceva să urâm!

Dați-ne ceva să urâm și vom face lumea mai bună. Noi nu ne mai putem găsi starea dacă nu ne înfigeți în cap o țepușă ca să ne țină locului, liniștiți. Ne uităm cu groază în jur fiindcă nu mai găsim nimic să urâm. Ne e foame!   Noi am ars câmpiile iubirii și am lăsat ciulinii să crească peste tot și pe urmă pe câmpiile urii am păscut până când nimic n-a mai rămas în urma noastră, nimic!   Noi ne pu ...

Read more

Poemele de dragoste nu mai au niciun rost

©️ Ilustrație de Ludmila Shumilova Citesc poezia vechilor poeți, a bărbaților care vânau împreună lei și mureau pe tăblițe de lut, a efebilor îndrăgostiți de amfore, poezia menestrelilor îngenuncheați sub balcoane, cei ce prindeau luna în palme ca pe un hulub și o dăruiau dimineții, poezia romanticilor înveliți în petale, poezia de azi, suflată prin sfinctere de aur, și văd că despre iubire s-a scris t ...

Read more

Poemul

Ilustrație de Ludmila Shumilova Ca un orb mă încui în tăcere Și îmi fac din pleoape fereastră. Văd cuvinte pe sticla de bere, Scrie ceva și pe luna albastră.   Cresc litere verzi prin unghere Ca iarba cuprind orașul de tot, Trece prin parcuri o adiere De arbori crescuți dintr-un ciot.   În colț, la salam, vine și cere O doamnă cu unghii carmin, La depou se aud leviere Ciocănind înfundat și străin. ...

Read more

În rezervația de îngeri

A murit poetul Emil Brumaru... (Foto: V. I.) Piperul nu va mai avea de-acumAcelași gust, nici sânii frumusețe.Emil Brumaru împletește fumDin inimile arse de tristețe. Și, cine știe, vom vedea cândva în zbor cum păpădiile îi carăpoemele în cer spre-a le vărsalin peste noi, cu ploile de vară. Vom sta vrăjiți sub ploaia de poemespoite cu argint de lună nouăși vom dori poetul să ne chemela el, de unde plouă, pl ...

Read more

Azi am vorbit cu inima mea

Foto: Elena ILUȚĂ Azi am vorbit cu inima mea. Ce cuvinte frumoase i-am spus! Am simțit atunci că ar vrea Să bată o viață în plus. Doamne, cât poți tu să muncești, Zi și noapte nu stai nicio clipă, Să nu cad de pe cer fiindcă-mi ești Înăuntru aripă. Ce inimă bună poți fi, Tot ce văd încape în tine, Pentru toate-mi trimiți zi de zi Lacrimi, nu sânge prin vine. Ce frumoasă ești, inima mea, Și toate asemenea ți ...

Read more

Poezia a plecat de la mine

©️ Ilustrație de Ludmila Shumilova Poezia a plecat de la mine.A luat-o pe o străduță în josȘi s-a pierdut în oraș. M-am ținut după ea printre blocuri,Am ajuns în câmp, am trecut râuri,Până la stele m-am ridicat – și degeaba! N-a spus unde se duce, nici de ce,Doar a plecat ca o adiere înfiorândPerdelele de la ferestrele deschise. N-a vrut să vină înapoi nici când i-amDeschis larg colivia pieptului,Nici ...

Read more
Scroll to top