You Are Here: Home » PROZĂ (Page 4)

Braconaj

L-am întrebat pe moș Costache cum de s-a cățărat atât de iute în podul șurii când a auzit că vine potopul. N-a știut să spună cum. S-a urcat și gata. Cu toți anii lui în spate. Dumnezeu l-a dus în pod, parcă l-a tras în sus de centură și l-a suit acolo dintr-o mișcare. Că dacă încerca singur, cu șalele lui betege, nu putea. A stat o zi și o noapte pe coama șurii până au venit militarii de la județ  să-l dea ...

Read more

Dragul meu judecător corupt

În vremea îndepărtată când s-au petrecut aceste fapte, undeva în țară, mai vârstnicul meu prieten M. era judecător. Atunci mi-a făcut onoarea de a mă numi prieten, în urma unor evenimente nedorite care ne-au apropiat, și mă bucur să pot spune că încă mă mai consideră astfel. Nu mă îndoiesc că vom rămâne prieteni și după această scurtă istorisire, chiar dacă din ea reiese că domnul M. a fost un judecător cor ...

Read more

O copilărie de neuitat (5)

CONTINUARE DIN PARTEA A PATRA O chema Viorica. Tocmai terminase și ea, ca și mine, clasa a treia. Fetele o strigau Vica. Noi, băieții, îi spuneam Cornelia din cauza unui cucui crescut ca un corn în frunte. Am remarcat-o din prima zi, la cantină, datorită acelui mugure de os lovit. Nu știu când și cum și-l făcuse, dar era clar că muncise cu îndârjire la întemeierea lui pentru că îl mai avea și după o săptămâ ...

Read more

Lăsați copiii să fugă de-acasă!

Auzisem de tren de la frații mai mari. Mi-l arătaseră în cărțile lor de școală, seara, la lumina lămpii cu gaz, dar nu-l văzusem aievea niciodată. La culcare, când frunzuca lămpii cu gaz tremura pe pereți, frații mei îmi spuneau povești înspăimântătoare despre fiara care mânca jar și scotea fum pe nări, trăgând după ea un fel de case pe roți, într-un șir lung, mai lung decât satul. Ziceau că era cu totul și ...

Read more

Moartea lui Ticu, haiduc de fuste

       Consăteanul meu Ticu Bulbuc, știut în șapte sate ca mare stricător de fete, și-a dat într-o noapte întâlnire cu moartea. Se hârjonea cu o tânără nevastă din satul vecin, când a apărut din dulap soțul încornorat și l-a înțepat adânc, în ficat, cu cuțitul. L-au cusut doctorii, dar degeaba. Fierul lucrase cu ură, nu lăsase nădejde. Ticu a zăcut două săptămâni. O vorbă n-a scos. Dacă nu-i mai tresăreau g ...

Read more

O afacere bună

  Există în Drumul Taberei, aproape de Moghioroș, un loc viran unde nevoiașii vând tot felul de obiecte adunate de prin casă, vechi și nu prea folositoare. Acolo am întâlnit acum mult timp, să tot fie 20 de ani, un bătrân, olog, chior și surd, o rămășiță de om; vindea cuie îndoite, așa cum le smulsese cu cleștele din lemn, clanțe de ușă, chei și lacăte desperecheate, câteva furculițe de aluminiu, liță, ...

Read more

Facilități

(Adevărata putere a lui Paul Goma) Dacă ai o bombă atomică – și cine nu are azi o bombă atomică? – e foarte ușor s-o treci din România în Republica Moldova. Te înțelegi cu vameșul, îi dai ceva. Mai greu e să introduci niște cărți. Când le văd, vameșii moldoveni încep să tremure, ochii li se umflă, le curg sudorile. Cărți? De ce tocmai cărți? Îți găsesc un motiv să nu te lase cu ele. Lui Gelu Tofan, când a v ...

Read more

O întâlnire cu George Topîrceanu pe Copou, într-o noapte

Pe  George Topîrceanu, îndrăgitul poet, l-am întâlnit prima oară pe Copou, mai sus de Universitate, într-una din acele nopți magice în care luna răscolește orașul până la temelii cu unghiile ei fine de staniol. O noapte din aceea plină de pasiune când, plimbându-te pe străzile vechi, ai impresia că din dosul ferestrelor te privesc stăpânii de demult ai caselor ilustre, cu nume scrise pe plăci de marmură, și ...

Read more

O copilărie de neuitat (4)

CONTINUARE DIN PARTEA A TREIA Era bine să fii „alintat“. Odată ce primeai ștampila asta, te alegeai, ce-i drept, cu invidia și cu ura cârtitoare a celorlalți, dar căpătai și un fel de imunitate în fața lor. Mârâiau, își arătau colții, dar nu mușcau decât rar și superficial. Când ajungeai „alintat“, băieții mai mari nu prea își mai rupeau degetele în scăfârlia ta. Nu te căstăneau când le venea pe chelie, că ...

Read more

O copilărie de neuitat (3)

(CONTINUARE DIN PARTEA A DOUA) Aveam ferma noastră și, oricât se fura, tot mai rămânea ceva și pentru noi. Când se tăia câte un porc îi vedeam pe educatori cum cară cu sacoșele. Luau și cei din administrație, și îngrijitorii de la fermă, apucau și spălătoresele. Nu ne convenea să ni se ia mâncarea de la gură. Când se mai supăra câte unul pe un educator, asta îi striga: „Hoțule! Furi mâncarea de la copii!“. ...

Read more
Scroll to top