Dezordinea supărărilor esențiale Reviewed by Viorel Ilișoi on .           Mi-am răscolit supărările. De la un nimic de Internet care vine cu noduri exact când am mai multă nevoie. Și pentru că nu pot lucra, scriu despre supă           Mi-am răscolit supărările. De la un nimic de Internet care vine cu noduri exact când am mai multă nevoie. Și pentru că nu pot lucra, scriu despre supă Rating: 0
You Are Here: Home » CAREVASĂSCRIE » Dezordinea supărărilor esențiale

Dezordinea supărărilor esențiale

IMG027symbol_red          Mi-am răscolit supărările. De la un nimic de Internet care vine cu noduri exact când am mai multă nevoie. Și pentru că nu pot lucra, scriu despre supărările mele matinale până își va reveni Internetul.

Am scociorât în cuibul de viespi. Sunt supărat într-o dezordine vecină cu nebunia.

Sunt supărat pe polițiștii de la circulație care încearcă să oprească mașinile urcându-se pe capotă.

Pe poporul român, aflat în cea mai sinistră stare de imbecilitate din toată istoria lui. Pe popor, nu pe națiune, ca să nu avem discuții. Pe poporul ăsta care îi votează într-o veselie, în sunet de tigăi și sfârâit de mici, pe aceiași nemernici care ne conduc de 25 de ani (plus cei 45 dinainte). Suntem prizonierii emanaților noștri.

Sunt supărat pe mine că m-am îngrășat ca un porc. Supărat rău! Că nu mi-am publicat cărțile la timp. Că nu le-am spus că-i iubesc tuturor oamenilor pe care i-am iubit. Că n-am fost mai șmecher. Sunt supărat pe mine că n-am făcut mai mulți copii. Mă enervează mecla mea, ochii mei bovini și gușa, obrazul neras, dinții falși, lenea și lipsa de inspirație.

Sunt supărat pe toate amantele din politică și din administrație, precum și pe amanții lor.

Sunt supărat pe lipsa apei calde din orașe importante ale României și pe oamenii care suportă asta. Vreau un val uriaș de oameni în fața primăriilor, un protest al mirosurilor urâte, al jegului impus, al răbdării ajunse la capăt, revoluția scărpinatului.

Mă enervează că Biserica Ortodoxă Română este cea mai bogată instituție din România, că face afaceri uriașe, dar nu este impozitată. Doamne iartă-mă! Mă enervează că totul e pe bani, de la botez până la înmormântare. Mă enervează că avem mai multe biserici decât școli. Că la Iași vine mai multă lume la moaște decât la FILIT. Că nu se înțelege că nu trebuie să fim credincioși și proști, ci credincioși și instruiți. Că astea două nu se exclud. Mă enervează că se dau prea mulți bani pentru amulete, talismane, cruciulițe de pus în parbriz și prea puțini pentru restaurarea casei lui George Enescu din Mihăileni. Mă enervează că asta e doar problema Ralucăi Știrbăț, iar nu o problemă națională. Și că Radu Aldulescu a rămas pe drumuri.

Sunt supărat pe ticăloșii care abandonează copii și animale. Pe dobitocii care bat dobitoacele – mai ales caii. Cum, domnule, să bați un cal?

Pe femeile care-și fac buzele mari. Am văzut ieri una la spitalul Sf. Spiridon, ziceai că și-a pus bucile orizontal pe bot. Ce dracu’ faci, fă, cu buzoaiele alea? Cine ți le pupă? – în afară de băiatul sinistrului politician Ioan Rus, pe care l-am văzut în poze cu o gonflabilă din asta. Cum mânânci cu ele? Sunt supărat și pe chirurgii care fac așa ceva, chirurgie inestetică.

Sunt supărat pe timp, că trece. Că roade în carne. Vreau să fiu tânăr și potent, talentat, sănătos, arătos, să am bani și rubrica mea la ziar. Mălai, mălai, vrăbiuțo!

Sunt supărat că nu-mi mai vine să scriu poezii atât de des ca în tinerețe. Sunt supărat că și dacă aș scrie, tot un rahat. Nu citește nimeni. Sunt supărat că poezia nu e o necesitate vitală. Ca apa.

Sunt supărat că presa a ajuns în halul de acum. O mârțoagă călărită de armăsari priapici, care mănâncă din ieslea bugetului și balegă bani. Sunt supărat rău că-s șomer, nu rămân și pentru mine două paie din curucul* mârțoagei. Și mă enervează că nu se dă o lege care să oblige procuratura să verifice toate anchetele economice din presă. Dacă sunt adevărate, să-i ardă pe nenorociți; dacă nu, să-i ardă pe ziariști. Că așa călărită cum e, mârțoaga asta tot mai dă cu copita în nemernici, tot în ea e nădejdea să scoată căruța din glod. Hai, sus, presă română! Dii, măi Batore!

Mă enervează toți oamenii care n-au ce face și dau telefoane aiurea. În primul rând sunt supărat pe frații mei și pe prietenii mei care mă fut la cap cu telefoanele lor ca să mă întrebe cum e vremea la Iași. N-aveți televizor, fraților? Uitați-vă la Busu! Ar trebui să existe un permis de port-telefon, ca pentru arme, cu un aviz psihologic prealabil.

Mă enervează că nu avem autostrăzi destule, iar din alea pe care le avem trebuie să dinamităm și să refacem de la zero bucăți mari încă înainte de a le fi folosit. Fiindcă s-a furat în draci. Și fiindcă nimeni nu se duce la pușcărie pentru asta. Și fiindcă am fost atât de proști de s-a putut întâmpla așa ceva sub ochii noștri. Când oare vom începe să țipăm, să ne burzuluim de câte ori ne bagă cineva sula în coaste și mâna în buzunar?

Mă enervează apa aia care se aude acum la baie, la muzeu. Robinetul ăla care țipă ca un broscoi când îi sufli cu paiul în cur. Face așa cel puțin de anul trecut, de când îl știu eu, dar nimeni nu-l repară. Lucrurile mici sunt mari, sunt importante. Mă enervează că la stat trebuie făcut un teanc de hârtii ca să repari un țâșpoc, un fleac de țuțuroi.

Mă enervează Klaus Iohannis și Băsescu. Numai când îi văd mi se ridică tensiunea. De ce? De aia!

Sunt supărat că România nu e monarhie. Că am făcut revoluție împotriva comunismului, dar i-am pus în frunte pe comuniști. Suntem proști, proști, proști! Majoritar și pe termen lung proști!

Sunt supărat pe oamenii proști și pe mine pentru că de multe ori mă comport ca un prost. De atâtea ori mi-am zis: „Sunt un bou!“ și încă nu iau în calcul această posibilitate ca fiind adevărată. Sunt supărat pe mine că mă cred deștept. Și-mi dovedesc de atâtea ori că nu-s.

Mă enervează Gabriel Oprea și tot ce înseamnă el: prostie, infatuare, carierism, fripturism, corupție, hoție, minciună, nesimțire, parvenitism, ghiolbănie, curvăsărie, fanfaronadă. Mă enervează că e al doilea om în guvern. Mă enervează că am lăsat să se înâmple asta, noi am lăsat, și că acceptăm asta în continuare. În mod nepotrivit i se spune Generalul Izmenelor; el nu e de fapt decât pata de pe dosul izmenelor. Un lindic al abisului.

Sunt supărat că acuși facem și noi 100 de ani, ca stat, și nu suntem toți acasă. Că politicienii nu zic nimic despre teritoriile românești furate printr-un pact ticălos, Ribbentrop-Molotov, denunțat de toate puterile, inclusiv de beneficiarii lui. Tăceți, fir-ați ai dracului de căcănari! Veniți, bă, care vreți și mai tăiați câte o halcă din România! Dăm țară la toți!

Sunt supărat că am dat totul la străini: ținuturi (păi ne-a luat cineva jumătate din Moldova? Nu. Am cedat-o noi!), zăcăminte, teren arabil, păduri, bănci, industrie. Nu mai avem nimic – sau, mă rog, nu mai avem mare lucru. Sunt supărat pe cei care au dat totul trăgând din asta foloase pentru cururile lor grase. Aș vrea să le tai câte o mână și să-i bat cu ea peste bot. Pe la amiază poate voi fi mai calm și atunci n-aș mai fi așa de violent, probabil o să vreau doar să le administrez câte o flegmă în față în timp ce ei ar trece prin mulțime închiși în cuști.

Mă enervează Cristian Bușoi. Individul ăsta este un limbric ieșit din sfincterele politicii noastre puturoase. Multimilionar în euro așa, dintr-o dată. Mă enervează onctuozitatea lui. Cum alunecă el și apare mereu unde e funcția mai mare și banul mai gros. Mecla aia de limbric speriat de clistir. Discursul lui umed și călduț ca o pelincă încăcuțată, cu care vrea să ne aburească. Buzele lui umede. Zâmbetul ăla naiv-pervers. Până și ochelarii lui mă enervează.

Sunt supărat pe mine, pe lume, pe viață, pe români, pe redactorii-șefi, pe Vladimir Putin, pe orele înaintate, pe inșii care promit ceva și nu se țin de cuvânt, pe grași și pe grase, pe tinerii care se droghează, pe UE, pe horoscopiști, pe Victor Ponta și pe toți plagiatorii, pe vremea schimbătoare și pe vremurile nesigure, pe Andrei Crăciun că s-a îmbolnăvit, pe Vlad Ursulean că e atât de bun, pe cei care scriu pe Internet fără diacritice, pe exodul medicilor din România, pe idioții care fac reclame stupide, sunt supărat pe pisica asta care nu mă lasă să-mi înșir întunecările începutului de zi, vede degetele jucând pe taste și sare să se joace cu ele, iote că scrie și ea s,v t tyh   22 v rg b rtg îî. Bravo, bravo, drăgălașa mea mică, jucăușo, scriitoarea mea! Noroc de tine, altfel nu mai terminam cu supărările.

Vreau să trăiesc într-o țară de pisici!

______

Iată și pisica:

_____

* curúc n., pl. e (turc. koruk, loc rezervat). Btș. Sac deschis care se atîrnă de oiște ca să mănînce din el în același timp doĭ caĭ înhămațĭ.





Donație unică
Donație recurentă

Virament în euro

Cont:
Viorel Ilișoi, RO11BRDE410SV36280504100 EUR
Deschis la : BRD-Groupe Société Générale, Agenția Gara de Nord, București
Cod SWIFT: BRDEROBU

Virament în lei

Cont:
Viorel Ilișoi, RO20INGB0000999903842333 RON
Deschis la: ING Bank N.V. Amsterdam, Sucursala
Bucureşti
Cod SWIFT: INGBROBU;
Cod BIC: 606410008.



Comments (15)

  • Elena

    De unde ştiţi că ”Biserica Ortodoxă Română este cea mai bogată instituție din România, că face afaceri uriașe, dar nu este impozitată”? Confundaţi BOR cu călugărimea, doar călugării, (că mai de jos, că stareţii, că episcopi, că patriarhi – ei nusunt impozitaţi. Preoţii mireni plătesc taxe de nu le pot duce. De ce îi amestecaţi? Sau e mai uşor să aruncaţi cu noroi în toată Biserica Ortodoxă, că aşa e la modă?

    Răspunde
  • Ecaterin

    Lasă dragul meu, nu mai hi supărat, că trece…

    Răspunde
  • Catalin Hogas

    Dintre toate supararile dvoastra, singura valabila e cea legata de faptul ca Radu Aldulescu a ramas pe drumuri.
    Vorbind serios acum (in sensul ca multe din suparari pot fi indreptatite), chiar nu-mi pot explica cum un creator de talia dlui Aldulescu poate fi lasat fara adapost, acum, la inceput de iarna. Se putea gasi totusi o solutie. Faptul ca a criticat des interesele Uniunii e un motiv suficient sa fie pedepsit. Sa speram ca aceasta situatie se va rezolva curand. Eu am hotarat sa-i cumpar toate romanele aparute in varianta tiparita (am cumparat si citit doar ‘Amantul colivaresei’ si am ramas uimit de universul creat in acest roman).

    Răspunde
  • Adriana

    Bună seara, La fiecare paragraf am schimbat registrul amărărilor. Si asta, după o zi cumplită la serviciu. Si mai sunt si un copil înfiat (adică mai întâi abandonat, si…). Nu mai contează,că mi-a trecut de mult …Am eu copiii mei buni. Dar ceva din ce ați spus aici mi-a bucurat sufletul: ” trebuie să fim credincioși și instruiți”.

    Răspunde
  • Odilia

    Si… ce faci cu toate supararile astea?

    Răspunde
  • Avl

    Mă supără cele înşiruite. Dezordinea nu mă deranjează. Ca fapt divers, pe mine cel mai rău mă supără bormaşinile, în perioadele când se trezesc să aibe preţ redus, la anumite lansări de supermarketuri, pentru felul în care îi fac pe oameni să turbeze, să se calce în picioare şi să se înjosească.
    Apropo de presă şi cum a ajuns, un mult mai vârsnic coleg (eu având cam 27 de ani) mi-a explicat cum stă treaba cu presa în felul următor: după ce Napoleon s-a hotărât că insula Elba nu-i prieşte, în timp ce se reîntorcea să ia puterea în Franţa, presa la acea vreme (adica acele persoane care ţipau ştirile la colţuri, plătiţi de stiu eu ce baron sau duce) anunţau: „duşmanul poporului a pus piciorul în Franţa”, „nenorocitul înaintează”, „însetatul de sânge se apropie de capitală”, ultima stire fiind: „Împăratul e la porţile Parisului”. Daca asta era presa şi exemplele de verticalitat, când oamenii de bine, de rău se duelau pentru onoare, de ce să fie diferit îm zilele noastre când e un concurs sa-ţi îndoi coloana vertebrală.

    Răspunde
  • Popescu Iuliana

    Si eu sunt suparata ca inca mai sunt in tara asta.

    Răspunde
  • pet shop

    Articol bun si de calitate ! Pe cand articole pentru animale de companie ?

    Răspunde
  • o femeie

    eu am o singura suparare: ca Radu Beligan nu mai aude sufleur-ul si improvizeaza in mijlocul piesei. Unele bucati le stiu pe de rost si de fiecare data iese…altceva.

    Răspunde

Leave a Comment

Scroll to top